Anglo-Français de Petite Vénerie Caracteristici, Istorie, Dresaj și Îngrijire
Anglo-Français de Petite Vénerie este un copoi francez de talie medie, creat din încrucișări între copoi francezi și englezi. Numele nu înseamnă că este mic, ci că vânează animale mici, ca iepurele. Lucrează de obicei în haită și este crescut mai ales de vânători.
Fotografia principală: Anglo-Français de Petite Vénerie. Self-photographed by Jwh / Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0 lu. Redimensionată, cu margini adăugate. Sursa
Informații rapide
| Nume comun | Anglo-Français de Petite Vénerie (copoi anglo-francez de talie medie) |
| Nume științific | Canis lupus familiaris |
| Țara de origine | Franța |
| Recunoaștere oficială | FCI, definitiv din 26 ianuarie 1983 (grupa 6, cu probă de lucru; standardul nr. 325) |
| Durată de viață | Nu există date publicate pentru rasă; rasele de talie medie trăiesc de obicei 10–13 ani |
| Dimensiuni (Masculi) | 48–56 cm la greabăn |
| Dimensiuni (Femele) | 48–56 cm la greabăn |
| Greutate | Standardul nu dă o cifră |
| Tip de blană | Scurtă, deasă și netedă |
| Culori comune | Tricolor (alb, negru și roșcat); alb cu negru și roșcat pal; alb cu portocaliu |
| Nivel de energie | Ridicat |
| Potrivit pentru apartament? | Nu, este un câine de haită pentru zone rurale |
| Temperament | Activ, sociabil cu alți câini, dedicat vânătorii |
| Tendința de agresivitate | Scăzută |
| Compatibilitate cu copiii | Bună, dar nu e crescut ca animal de companie |
| Compatibilitate cu alte animale | Foarte bună cu alți câini; instinct puternic față de vânat |
| Predispoziții genetice | Nu sunt cunoscute boli specifice rasei; urechile atârnate fac infecții mai ușor |
Istorie și origine
Franța are o tradiție foarte veche a vânătorii cu copoi: tipuri locale de câini sunt pomenite încă din secolul al XVI-lea. Rasele anglo-franceze au fost create prin încrucișarea copoilor francezi cu Foxhound englez.
Anglo-Français de Petite Vénerie provine din vechii copoi anglo-francezi încrucișați cu Harrier, Poitevin, Petit Gascon-Saintongeois și Petit Bleu de Gascogne. A fost folosit mai ales la vânătoarea cu pușca: haita încercuiește vânatul și îl întoarce spre vânător.
Evoluția rasei
- Secolul al XVI-lea – sunt consemnate primele tipuri locale de copoi francezi.
- Până în 1978 – rasa se numea „Petit Anglo-Français”, fiind cea mai mică dintre rasele anglo-franceze.
- 26 ianuarie 1983 – FCI recunoaște rasa și publică standardul.
Evaluarea rasei
| Caracteristică | Stele |
|---|---|
| Dresaj și inteligență | ★★★☆☆ |
| Ușor de dresat | ★★★☆☆ |
| Grad de inteligență | ★★★☆☆ |
| Nivel de independență | ★★★☆☆ |
| Nivel de încăpățânare | ★★★☆☆ |
| Comportament și temperament | ★★★★☆ |
| Afectuos cu familia | ★★★★☆ |
| Prietenos cu copiii | ★★★★☆ |
| Compatibil cu alți câini | ★★★★★ |
| Compatibil cu pisici și alte animale | ★★☆☆☆ |
| Grad de loialitate | ★★★★☆ |
| Tendința de a fi agresiv | ★☆☆☆☆ |
| Tendința de a lătra | ★★★★☆ |
| Nevoi și îngrijire | ★★★☆☆ |
| Nivel de năpârlire | ★★★☆☆ |
| Necesită îngrijire frecventă | ★★☆☆☆ |
| Activitate și stil de viață | ★★★★☆ |
| Nivel de energie | ★★★★★ |
| Nevoie zilnică de exercițiu | ★★★★★ |
| Potrivit pentru viața în apartament | ★☆☆☆☆ |
| Sănătate și longevitate | ★★★★☆ |
| Speranță de viață | ★★★★☆ |
| Predispoziție la boli genetice | ★★☆☆☆ |
| Caracteristici de muncă și utilitate | ★★★★★ |
| Este un bun câine de vânătoare în haită | ★★★★★ |
| Este un bun câine de companie | ★★★☆☆ |
Evaluare orientativă Goki.ro: 5 stele înseamnă nivelul cel mai ridicat. Rasa nu are fișă AKC; evaluarea pornește de la standardul FCI și de la descrierea rasei ca un copoi de haită.
Caracteristici fizice
Este un câine echilibrat și solid, dar fără să fie greoi. Văzut din profil, are silueta tipică a unui copoi francez bine construit.
Aspect general
Ochii mari, căprui, au o privire blândă, dar vioaie. Urechile sunt suple și ajung aproape de vârful nasului. Coada are lungime medie și păr des, mai aspru spre vârf.
| Caracteristică | Anglo-Français de Petite Vénerie |
|---|---|
| Dimensiune | Medie |
| Înălțime la greabăn | 48–56 cm (toleranță ±2 cm) |
| Blană | Scurtă, deasă și netedă |
| Ochi | Mari, căprui |
| Urechi | Prinse sub nivelul ochilor, suple, lungi până aproape de nas |
| Coadă | De lungime medie, cu păr des |
Standardul acceptă trei variante: tricolor (alb și negru cu semne roșcate vii), alb și negru cu semne roșcate pale și bicolor alb cu portocaliu, cu nasul maro.
Dresaj și socializare
Este un câine de haită, obișnuit să lucreze cu alți câini și cu vânătorul. Se dresează mai ales pentru vânătoare, nu pentru ascultare de tip „câine de companie”.
Mirosul îl conduce: odată pe urmă, se concentrează pe vânat.
Sfaturi pentru dresaj eficient
- Lucrează cu nasul lui. Jocurile de urmă și căutare îi folosesc talentul natural.
- Exersează rechemarea. Comanda „vino” trebuie antrenată mult, în locuri sigure.
- Nu-l ține singur. Fiind câine de haită, suportă greu singurătatea.
- Folosește recompense. Lauda și mâncarea îl motivează în timpul dresajului.
Necesități de activitate și stil de viață
Este un câine de vânătoare activ, crescut de obicei în haite, la țară. Wikipedia notează că nu este foarte potrivit pentru viața la oraș sau ca simplu câine de familie.
| Activitate | Cât de des | De ce contează |
|---|---|---|
| Plimbări lungi în natură | zilnic | Are nevoie de multă mișcare |
| Lucru pe urmă | de câteva ori pe săptămână | Folosește instinctul pentru care a fost creat |
| Timp cu alți câini | zilnic | Este un câine de haită |
Recomandări pentru un stil de viață echilibrat
- Ține-l în lesă în afara zonelor sigure.
- Gardul trebuie să fie înalt și fără găuri.
- Lătratul lui melodios se aude de departe; ține cont de vecini.
Îngrijire și sănătate
Îngrijirea blănii și a pielii
Blana scurtă și netedă se întreține ușor. Ajunge o periere pe săptămână cu o perie de cauciuc sau o mănușă.
Probleme de sănătate frecvente
Nu sunt documentate probleme de sănătate specifice rasei. Ca la toate rasele cu urechi atârnate, zona de sub ureche face mai ușor infecții, așa că urechile trebuie verificate des.
Alte aspecte de îngrijire
- Curăță urechile o dată pe săptămână și după vânătoare.
- Caută căpușe după fiecare ieșire în pădure.
- Verifică pernuțele labelor după terenuri accidentate.
Dietă și nutriție
Un câine care vânează are nevoie de mai multe calorii în sezonul de vânătoare. Pentru greutate, cântărește-l: standardul nu dă o cifră.
Recomandări pentru o dietă sănătoasă
Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual. Primele două coloane arată caloriile pe zi pentru un câine adult sănătos. Ultima arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram.
| Greutatea câinelui | Calorii pe zi (castrat) | Calorii pe zi (necastrat) | Hrană uscată pe zi (orientativ) |
|---|---|---|---|
| 20 kg | 1.060 kcal | 1.190 kcal | 260–340 g |
| 25 kg | 1.250 kcal | 1.410 kcal | 310–400 g |
| 30 kg | 1.440 kcal | 1.620 kcal | 360–460 g |
- Dă-i hrana în două mese pe zi.
- Crește porția în zilele cu mult efort.
- Câinele are greutatea potrivită când îi simți coastele, fără să apeși tare.
Alimente interzise
Unele alimente pentru oameni sunt periculoase pentru câini: ciocolata, cafeaua, strugurii și stafidele, ceapa, usturoiul, xilitolul (un îndulcitor din gumele de mestecat), nucile macadamia și alcoolul.
Reproducere și dezvoltare
Maturitatea fizică și emoțională
La câini, maturitatea sexuală apare de obicei între 6 și 12 luni. Majoritatea raselor devin adulte pe la 13–15 luni.
Împerecherea și gestația
Gestația durează aproximativ 63 de zile, socotite de la ovulație. Nu se recomandă împerecherea femelei la primul ciclu. Standardul FCI cere ca pentru reproducere să fie folosiți doar câini sănătoși, cu aspectul tipic rasei.
Îngrijirea puilor
La câini, o fătare are în medie 5–6 pui, iar numărul crește cu mărimea rasei. Socializarea începe din primele săptămâni: atingeri blânde, zgomote obișnuite și oameni noi.
Curiozități și fapte interesante
- „Petite” nu înseamnă mic. Numele „de Petite Vénerie” se referă la vânatul mic, nu la mărimea câinelui.
- Este cel mai mic anglo-francez. Înainte de 1978 se numea „Petit Anglo-Français”, pentru că era cel mai mic dintre copoii anglo-francezi.
- Are probă de lucru. Pentru unele titluri FCI trebuie să treacă și un test de vânătoare.
- Coada „spic de grâu”. Spre vârful cozii are câteva fire mai lungi și mai aspre, comparate cu spicul de grâu.
- A ajuns și în America. Este recunoscut de United Kennel Club, în grupa copoilor.
Întrebări frecvente
- Ce înseamnă „de Petite Vénerie”? Înseamnă că este folosit la vânătoarea de animale mici, ca iepurele, nu că este un câine mic.
- Cât de mare se face? Are 48–56 cm la greabăn.
- Este potrivit pentru familie? Este un câine de vânătoare crescut de obicei în haită, la țară. Pentru oraș nu este o alegere bună.
- Ce culori are? Tricolor, alb-negru cu roșcat pal sau alb cu portocaliu.
