Ancistrus Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Corpul este acoperit cu plăci osoase, nu cu solzi obișnuiți.
• Masculul păzește icrele și puii singur, într-o cavitate.
• Ancistrușii rad și lemnul moale, iar bucățile de lemn din acvariu le sunt utile.
• Există forme de acvariu albinos, aurii și cu înotătoare lungi, „voalate”.

Caracteristici

Ancistrus are corpul turtit pe partea de jos, acoperit cu plăci osoase, și capul lat. Culoarea obișnuită este maro-închis sau cenușie, cu puncte deschise. Înotătoarea de pe spate este înaltă, ca o velă.

Gura este pe partea de jos a capului, ca o ventuză, cu dinți mici care rad algele. Masculii au pe bot prelungiri moi, mai lungi și mai numeroase decât femelele, care le au doar pe marginea gurii sau deloc.

Obiceiuri și comportamente

Ancistrușii sunt activi mai ales în amurg și noaptea. Ziua stau sub rădăcini, pietre sau în peșteri mici.

Sunt pașnici cu alți pești, dar masculii își apără ascunzătoarea de alți masculi. Se lipesc cu gura de suprafețe, chiar și în apa care curge repede, fără să fie luați de curent.

Habitat și distribuție geografică

Genul trăiește în America de Sud și în sudul Americii Centrale, mai ales în bazinul Amazonului și al râului Orinoco. Preferă râurile cu apă curată, oxigenată, cu fund de pietre și lemn căzut.

Ancistrușii din magazine sunt crescuți aproape toți în captivitate. Sunt pești de apă dulce potriviți pentru un acvariu de comunitate, fiind îndrăgiți ca animale de companie.

Dietă și metode de hrănire

Hrana principală sunt algele și resturile vegetale, pe care le rad de pe pietre și lemn. Mănâncă și lemn moale, larve de insecte și alte nevertebrate mici.

În acvariu, algele nu le ajung. Au nevoie de tablete pentru pești de fund, legume opărite, precum dovlecelul sau castravetele, și de o bucată de lemn de rădăcină.

Reproducere și ciclu de viață

Masculul alege o cavitate, de exemplu o peșteră sau o țeavă. Femela depune acolo un grup de icre portocalii, lipicioase, apoi pleacă.

Masculul păzește icrele, le ventilează cu înotătoarele și le curăță, timp de circa o săptămână. Rămâne lângă pui câteva zile după ecloziune.

Nume și istorie

Numele Ancistrus vine din grecescul „ankistron”, care înseamnă „cârlig”, după țepii mici, ca niște cârlige, de pe obrajii acestor pești.

Acvariștii îi numesc adesea „pleco”, nume folosit pentru mai mulți somni cu ventuză. Ancistrus este o alegere mai bună pentru acvariile mici decât speciile de pleco care pot depăși 40 cm.

Stare de conservare și amenințări

Puține specii de Ancistrus au fost evaluate pe Lista Roșie. Cele mai multe nu par amenințate, dar unele trăiesc în zone mici și sunt sensibile la poluare și baraje.

Deoarece aproape toți ancistrușii din comerț sunt crescuți în captivitate, acvaristica nu afectează mult populațiile sălbatice. Ca toți peștii de acvariu, nu trebuie eliberați în ape naturale.