Broasca țestoasă cu urechi roșii Informații interesante și curiozități
Broască țestoasă cu urechi roșii (Trachemys scripta elegans) la soare. Charles J. Sharp, CC BY-SA 4.0. Decupată și redimensionată.
Broasca țestoasă cu urechi roșii este o țestoasă de apă dulce originară din sudul Statelor Unite și nord-estul Mexicului. O recunoști după pata roșie din spatele fiecărui ochi. A fost vândută în număr foarte mare ca animal de companie, iar exemplarele eliberate în natură au devenit o problemă pe multe continente, inclusiv în Europa.
Informații rapide
| Nume comun | Broască țestoasă cu urechi roșii |
| Nume științific | Trachemys scripta elegans |
| Durata medie de viață | Aproximativ 20–30 de ani; uneori peste 40 în captivitate |
| Lungime | Carapace de obicei 15–20 cm; unele femele depășesc 30 cm |
| Tip de dietă | Omnivor: insecte, melci, pești mici, plante acvatice |
| Principalii prădători | Ratoni, păsări de apă, pești mari pentru pui; adulții au puțini dușmani |
| Statut de conservare | Risc scăzut (LC); specie invazivă în Uniunea Europeană |
| Distribuție geografică | Nativă în SUA și nord-estul Mexicului; introdusă în lume |
| Habitat | Lacuri, bălți, râuri lente, cu vegetație și locuri de însorire |
| Familie | Emydidae |
| Reproducere | Depune ouă pe uscat |
- Dieta / Categorie: Omnivor / Reptilia
- Pe ce continente se găsește: America de Nord
Curiozități și fapte fascinante
- „Urechile roșii” sunt de fapt pete de piele colorată; urechile adevărate nu se văd.
- Din 2016, în Uniunea Europeană este interzisă vânzarea și înmulțirea acestei subspecii.
- Sexul puilor depinde de temperatura la care se dezvoltă ouăle.
- Tinerele mănâncă mai multă hrană animală, iar adultele mai multe plante.
Caracteristici
Carapacea este ovală și destul de plată, verde la tinere și tot mai închisă, uneori aproape neagră, la adulte. Pielea are dungi galbene, iar în spatele ochilor sunt două pete roșii.
Femelele cresc mai mari decât masculii. Masculii au ghearele de la picioarele din față mult mai lungi, cu care mângâie fața femelei la curtare.
Puii vânduți în magazine au doar 3–4 cm, dar adulții pot ajunge la mărimea unei farfurii.
Obiceiuri și comportamente
Este o țestoasă de apă care iese des pe bușteni și maluri ca să se încălzească la soare. Când se simte amenințată, alunecă imediat în apă, de unde vine numele englezesc „slider”.
Poate sta mult timp sub apă. În regiunile cu ierni reci, petrece iarna inactivă pe fundul bălților.
Acasă, are nevoie de un acvaterariu mare, cu apă filtrată, o insulă uscată și lampă pentru căldură și raze ultraviolete.
Habitat și distribuție geografică
Arealul natural este bazinul fluviului Mississippi și regiunile din jurul Golfului Mexic. A fost introdusă prin comerțul cu animale de companie în Europa, Asia, Australia și Africa.
În România, exemplare eliberate trăiesc în lacuri din parcuri și bălți din jurul orașelor. Iernile mai blânde le ajută să supraviețuiască alături de alte animale de apă dulce. Pentru țestoasele native, vezi pagina despre broasca țestoasă.
Dietă și metode de hrănire
Este omnivoră. Mănâncă insecte acvatice, melci, viermi, mormoloci, pești mici și resturi de animale moarte, dar și plante acvatice și alge.
În captivitate primește hrană specială pentru țestoase, completată cu plante și uneori insecte. Hrănirea excesivă cu carne poate deforma carapacea.
Reproducere și ciclu de viață
Femela iese pe uscat, sapă o groapă în pământ moale și depune de obicei 2–30 de ouă, uneori de mai multe ori pe an.
Ouăle se dezvoltă cu căldura solului timp de circa două-trei luni. Temperaturile mai mari dau mai multe femele, iar cele mai mici, mai mulți masculi. Puii sunt independenți imediat.
Nume și istorie
Numele științific Trachemys scripta elegans înseamnă, aproximativ, „țestoasă aspră cu desen scris, elegantă”, după liniile de pe carapace și piele.
În anii 1980 și 1990, milioane de pui au fost exportați anual ca animale de companie ieftine. Mulți proprietari nu știau cât trăiesc și cât de mari devin, așa că le-au eliberat în natură.
Stare de conservare și amenințări
Specia în ansamblu este evaluată cu risc scăzut (LC). În Europa însă, această subspecie este pe lista speciilor invazive a UE: concurează țestoasele native pentru hrană și locuri de însorire și poate răspândi boli.
Cine are deja o astfel de țestoasă o poate păstra până la final, dar nu are voie să o elibereze. Ca alte reptile, poate purta bacteria Salmonella, așa că mâinile se spală după fiecare contact. Este un animal de companie pe termen foarte lung.
Broasca țestoasă cu urechi roșii: întrebări frecvente
- Cât trăiește o țestoasă cu urechi roșii? De obicei 20–30 de ani, uneori peste 40 de ani, dacă este îngrijită corect.
- Cât de mare se face? Carapacea adulților are de obicei 15–20 cm; unele femele depășesc 30 cm.
- Pot elibera țestoasa în lac? Nu. În UE este specie invazivă, iar eliberarea în natură este interzisă. Poți căuta un centru sau un adăpost care o preia.
- Ce mănâncă țestoasa cu urechi roșii? Hrană pentru țestoase acvatice, plante, insecte și pești mici; tinerele mănâncă mai multă hrană animală.
Știați că…? Despre broaște țestoase cu urechi roșii
- „Urechile roșii” ale țestoasei sunt pete colorate de piele.
- Temperatura din cuib hotărăște dacă din ou iese mascul sau femelă.
- Masculii au ghearele din față foarte lungi.

