Manx Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Lipsa cozii a apărut ca o mutație printre pisicile din Insula Man, în Marea Irlandei. Profilul FIFe spune că pisicile au ajuns probabil acolo pe corăbiile vikingilor. Pe o insulă mică, gena s-a răspândit ușor, împreună cu gena pentru păr lung.

Pisicile fără coadă din Insula Man erau cunoscute la începutul secolului al XIX-lea. Pe insulă, cele cu coadă scurtă se numesc „stubbin”, iar cele fără coadă „rumpy”. Ca toate pisicile de casă, se trag din pisica sălbatică africană.

Pisicile Manx apar la expoziții din anii 1800. Primul standard cunoscut a fost publicat în 1903 de Charles Henry Lane, care avea un Manx alb fără coadă premiat, Lord Luke. Manx a fost printre primele rase recunoscute de FIFe.

Evoluția rasei

• Secolul al XVII-lea – primele documente despre pisica Manx.
• Anii 1800 – apare la expoziții de pisici.
• 1903 – primul standard cunoscut, de Charles Henry Lane.
• 1949 – printre primele rase recunoscute de FIFe.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Familii cu copii și alte animale. Este blândă și sociabilă.
• Cine vrea o pisică „care te așteaptă la ușă”. Este foarte legată de stăpân.
• Cine are o casă cu rozătoare. Este o vânătoare excelentă.
• Atenție la sănătate. Gena cozii poate aduce probleme de coloană.

Caracteristici fizice

Este o pisică de mărime medie, cu pieptul lat, umerii coborâți și flancurile plate, musculoasă și suplă. Lane dădea pentru pisicile originale 4,5–5,5 kg la masculi și 3,5–4,5 kg la femele. Picioarele din față sunt mai scurte decât cele din spate, iar linia spatelui urcă imediat după umeri spre crupă.

Aspect general

Aspectul general este rotund: cap și ochi mari și rotunzi, piept lat. Urechile sunt înalte, ușor înclinate spre exterior, cu smocuri moderate. Coada poate lipsi complet sau poate fi scurtă ori de lungime medie: FIFe împarte pisicile în rumpy (fără coadă), rumpy riser (coadă foarte scurtă), stumpy (sub 3 cm) și longie.

Blana scurtă are un strat de puf des și moale și deasupra fire mai aspre; per total pare scurtă și lipită de corp. Există toate culorile și modelele, dar pisicile complet albe sunt rare. Lane scria în 1903 că pisicile originale aveau puține culori: mai ales portocaliu, portocaliu cu alb, crem tigrat și, rar, țestoasă sau alb.

Rase înrudite și cum le deosebești

Cymric este aceeași pisică, cu păr semilung; puii cu ambele tipuri de blană pot apărea în același cuib. Alte rase cu coadă scurtă, ca bobtailul japonez sau bobtailul kurilian, au alte mutații, fără legătură cu Manx.

Comportament și temperament

Profilul FIFe spune că pisicile Manx și Cymric sunt iubitoare, loiale și caută compania oamenilor. Te așteaptă să vii acasă și te urmează din cameră în cameră. Sunt inteligente și își distrează stăpânii aducând jucării. Au o voce blândă și ochi foarte expresivi.

Socializare

Au o fire blândă și se înțeleg cu alte animale din casă. Lane le descria în 1903 ca docile, cu un caracter bun și sociabile.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Picioarele lungi din spate îi dau o forță mare: aleargă și se cațără foarte repede. Are nevoie de joacă zilnică.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Blana scurtă și deasă se perie o dată pe săptămână, mai des în perioada de năpârlire.

Probleme de sănătate frecvente

Mutația care scurtează coada poate da și alte probleme, numite „sindromul Manx”: spina bifida (un defect al coloanei), cu dificultăți la mers sau la urinare și defecare. Unele pisici sar ca iepurii. De obicei problemele se văd înainte de 6 luni. Puii care moștenesc gena de la ambii părinți mor înainte de naștere, așa că fătările sunt mici.

Teste genetice recomandate

Asociațiile ACF și GCCF impun reguli speciale de creștere pentru Manx și Cymric, din cauza acestei gene. Întreabă crescătorul ce tip de coadă au părinții și cere ca puiul să fie văzut de veterinar înainte de 6 luni.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Alege un pui de peste 3–4 luni la care mersul și eliminarea sunt normale; problemele de coloană se văd de obicei înainte de 6 luni.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Pisica de corabie. Era căutată ca pisică de corabie și de fermă; în limba manx, pisica vânătoare de șoareci se numea „lughder”.
• Rasa națională a Insulei Man. Profilul FIFe spune că este rasa națională a insulei.
• Fără două copii ale genei. Puii cu gena de la ambii părinți mor înainte de naștere, așa că nu se împerechează două pisici fără coadă.
• Patru feluri de cozi. Rumpy, rumpy riser, stumpy și longie, după cât de lungă este coada.

Pisica în cultura populară

Legenda corabiei spaniole

O legendă spune că o pisică fără coadă a înotat la țărm dintr-o corabie a Armadei Spaniole naufragiată lângă Insula Man. Nu există dovezi pentru acest naufragiu, iar pisicile fără coadă nu sunt cunoscute în Spania.

Pe timbre

Insula Man a pus pisicile Manx pe timbre încă din anii 1980.