Pisica britanică cu păr lung Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Nu se știe cum au ajuns primele pisici în Insulele Britanice; se pare că erau acolo înaintea romanilor. S-au încrucișat cu pisica sălbatică europeană și, izolate pe insule, au devenit pisici mari și robuste, cu blană scurtă dar foarte deasă.

Creșterea organizată a început în secolul al XIX-lea; artistul Harrison Weir este considerat de unele surse părintele standardului. Pisica britanică a fost prezentată la prima expoziție de pisici, la Crystal Palace, în 1871.

Când au venit la modă pisicile persane, rasa aproape a dispărut. Crescătorii au folosit pisici persane, albastru de Rusia, birmane și chartreux ca s-o salveze. Din încrucișările cu persanele a rămas gena pentru păr lung.

Profilul FIFe spune că varianta cu păr lung a fost folosită zeci de ani la creșterea britanicei cu păr scurt, până când crescătorii au decis s-o dezvolte separat. FIFe a recunoscut-o ca rasă în 2017.

Evoluția rasei

• Înainte de romani – primele pisici ajung în Insulele Britanice.
• 1871 – prezentată la prima expoziție de pisici, la Crystal Palace.
• După cele două războaie mondiale – salvată cu încrucișări cu persane și albastru de Rusia.
• Sfârșitul anilor 1970 – recunoscută de CFA, FIFe și TICA.
• 2002 – FIFe hotărăște că doar pisicile cu păr scurt se numesc „British Shorthair”.
• 2017 – FIFe recunoaște British Longhair ca rasă separată.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Familii cu copii și alte animale. Este blândă și răbdătoare.
• Oameni care lipsesc o parte din zi. FIFe spune că suportă mai bine singurătatea decât alte rase.
• Apartament. Este liniștită și nu are nevoie de multă mișcare.
• Atenție la greutate. Fiind puțin activă, se îngrașă ușor.

Caracteristici fizice

Standardul FIFe este comun cu al britanicei cu păr scurt; diferă doar blana. Este o pisică mare și puternică, cu pieptul lat, gâtul gros și scurt, picioare scurte și musculoase și labe rotunde. Ajunge la forma de adult abia pe la 3 ani. Wikipedia germană dă 4–6 kg la femele și 7–8 kg la masculi.

Aspect general

Capul este mare și rotund, cu obraji plini (mai ales la masculii adulți), botul scurt și nasul scurt. Urechile sunt mici spre medii, late la bază și depărtate. Ochii sunt mari și rotunzi. Coada are cam două treimi din lungimea corpului, groasă la bază și cu vârful rotunjit.

Blana este semilungă și deasă. Culorile sunt aceleași ca la britanica cu păr scurt: pe lângă albastru, există alb, negru, roșu, crem, scorțișoară, bej, ciocolatiu și liliachiu, cu variante argintii și aurii, patru modele tabby, point, bicolor și țestoasă. Culoarea ochilor depinde de blană: de la aramiu închis la verde intens.

Rase înrudite și cum le deosebești

Pisica britanică cu păr scurt este „sora” ei, cu același corp și aceleași culori. Pisica persană are blana mult mai lungă și fața turtită. Chartreux, din Franța, seamănă mult cu British Blue, dar nu este înrudită genetic.

Comportament și temperament

FIFe o descrie ca o pisică liniștită, blândă și ușor de trăit cu ea, care se înțelege bine cu copiii și cu alte animale. Nu mieună mult; își arată mulțumirea torcând. Este independentă și poate sta singură mai mult decât alte rase, dar caută compania stăpânilor pentru mângâieri sau un pui de somn.

Wikipedia franceză spune că aproape niciodată nu zgârie sau mușcă oamenii și că se atașează mult de ei, fără să fie „lipicioasă”.

Socializare

Deși e independentă, se poate întrista dacă e lăsată singură prea mult timp.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este o pisică calmă, cu nevoi mici de mișcare. Joaca zilnică o ajută să nu se îngrașe.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Blana semilungă cu puf are nevoie de periere de câteva ori pe săptămână, ca să nu se încâlcească, și mai des în perioada de năpârlire. Pisicile mai bătrâne se spală mai greu singure, așa că au nevoie de ajutor.

Probleme de sănătate frecvente

Datele de sănătate sunt publicate de obicei pentru ambele variante împreună. Cardiomiopatia hipertrofică poate fi o problemă la această rasă: un studiu danez pe peste 329 de pisici a găsit-o la 20,4% dintre masculi și 2,1% dintre femele. Rasa are și un risc mare de boală polichistică renală. În schimb, un studiu pe 190.000 de fișe din Anglia a găsit diabet de două ori mai rar decât la celelalte pisici.

Teste genetice recomandate

În Danemarca, asociația membră FIFe (Felis Danica) cere ecografia inimii la toți masculii folosiți la reproducție. Pentru boala polichistică renală, cere rezultatul testului părinților.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Cere rezultatul ecografiei inimii tatălui și testul pentru boala polichistică renală.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Gena venită de la persane. Părul lung vine din pisicile persane folosite pentru salvarea rasei britanice după războaie.
• Rasă „nouă”, pisică veche. Deși FIFe a recunoscut-o abia în 2017, pisicile cu păr lung apăreau de zeci de ani în cuiburile de britanice.
• Matură târziu. Ca și sora ei cu păr scurt, ajunge la forma de adult pe la 3 ani.