Pisica norvegiană de pădure Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Strămoșii rasei ar putea fi pisicile cu păr scurt aduse în Norvegia de vikingi, în jurul anului 1000, și pisici cu păr lung aduse mai târziu. Pisicile siberiene și angora turcească sunt și ele posibile rude. Pisicile de pădure au trăit secole întregi în pădurile Norvegiei și probabil au fost și pisici de corabie pe navele vikingilor.

În Al Doilea Război Mondial, rasa aproape a dispărut. Un program al clubului norvegian al rasei a salvat-o. Regele Olav al V-lea a declarat-o pisica oficială a Norvegiei. Crescătorul norvegian Carl-Fredrik Nordane a obținut înregistrarea la FIFe în 1977; în Suedia a fost recunoscută în 1978, în Marea Britanie în 1989, iar la CFA în 1994.

Evoluția rasei

• În jurul anului 1000 – pisicile vikingilor ajung în Norvegia.
• Al Doilea Război Mondial – rasa aproape dispare.
• 1977 – recunoscută de FIFe.
• 1989 – recunoscută în Marea Britanie.
• 1994 – recunoscută de CFA.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Familii cu copii și alte pisici. Este calmă și prietenoasă.
• Case cu spațiu de cățărat. Este o cățărătoare excelentă, cu gheare puternice.
• Cine vrea o pisică liniștită, dar jucăușă. Rămâne jucăușă toată viața.
• Cine are timp de periat. Blana lungă cere periere săptămânală, mai des la năpârlire.

Caracteristici fizice

Este o pisică puternică și mai mare decât media: femelele au 3,6–8 kg, iar masculii 4,5–9 kg. Are corpul lung și solid, picioare lungi și coadă stufoasă. Ghearele foarte puternice o fac o cățărătoare excelentă, chiar și pe stânci.

Aspect general

Capul are forma unui triunghi echilateral, cu bărbia puternică și profilul drept; un cap pătrat sau rotund este considerat defect. Ochii sunt migdalați și oblici. Urechile sunt mari, late la bază și așezate sus, cu smocuri la vârf ca la râs.

Blana are un strat de deasupra lung, gros, lucios și impermeabil și un puf lânos dedesubt, cel mai des pe picioare, piept și cap, unde formează un guler. Sunt acceptate toate culorile, inclusiv variantele sepia și mink. Wikipedia franceză spune că culoarea finală poate apărea de la 5 luni, dar uneori se stabilizează abia la 2–3 ani.

Rase înrudite și cum le deosebești

Maine Coon și pisica siberiană sunt tot pisici mari cu blană lungă de climat rece. O legendă spune chiar că Maine Coon s-ar trage din pisicile vikingilor. Norvegiana se recunoaște după capul triunghiular, cu profilul drept.

Comportament și temperament

Profilul FIFe spune că firea ei calmă și prietenoasă este rezultatul selecției atente făcute de crescători. Este inteligentă, calmă și afectuoasă, cu un spirit jucăuș care ține toată viața, și se atașează profund de familie. Wikipedia spune că are multă energie și scoate sunete ascuțite, ca un ciripit.

Socializare

Se înțelege bine cu oamenii și cu alte animale; Wikipedia germană spune că acceptă de obicei și alte pisici în „teritoriul” ei, inclusiv în apartament.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Are multă energie și îi place să se cațăre. Pisicile care trăiesc mult afară devin vânători rapizi, dar rasa se poate adapta și vieții în casă.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Wikipedia franceză spune că, ca orice pisică cu păr lung, are nevoie de o periere pe săptămână. Primăvara își pierde blana de iarnă și trebuie periată mai des.

Probleme de sănătate frecvente

Profilul FIFe spune că sănătatea rasei este o prioritate pentru crescătorii FIFe, prin selecție atentă și teste genetice. Wikipedia amintește totuși glicogenoza tip IV, o boală ereditară rară dar mortală, produsă de o mutație a genei GBE1. Rasa mai poate avea displazie de șold, cardiomiopatie ereditară și, într-un studiu, un complex de granulom eozinofilic cu posibilă cauză ereditară.

Teste genetice recomandate

Pentru glicogenoza tip IV (gena GBE1) există test genetic, iar crescătorii FIFe testează părinții. Inima se poate verifica prin ecografie.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Cere rezultatul testului genetic pentru glicogenoza tip IV al părinților.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Pisica oficială a Norvegiei. Regele Olav al V-lea a declarat-o pisica oficială a țării.
• Urcă pe stânci. Ghearele foarte puternice o ajută să se cațăre chiar și pe stânci.
• Pisică de corabie vikingă. Strămoșii ei au prins probabil șoareci pe navele vikingilor.
• Exploratoare. Un studiu a găsit că puii norvegieni explorează și încearcă să scape mai des decât puii siamezi, orientali sau abisinieni.

Pisica în cultura populară

Skogkatt, pisica din legende

Legendele nordice vorbesc despre „skogkatt”, o pisică-zână care trăiește la munte și poate urca pe stânci abrupte, unde alte pisici nu reușesc. Autoarea Claire Bessant crede că legenda ar putea fi despre strămoșul rasei de azi.