Pisica persană Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Primii strămoși ai pisicii persane ar fi putut fi aduși din Khorasan (azi nord-estul Iranului și vestul Afganistanului) în Italia, în jurul anului 1620, de călătorul Pietro della Valle, dar lucrul nu este dovedit. Cam în aceeași perioadă, Nicolas-Claude Fabri de Peiresc a adus pisici cu păr lung din Damasc în Franța. Dovezi mai sigure arată pisici cu păr lung exportate din Afganistan și Iran începând din secolul al XIX-lea.

O pisică persană a fost prezentată la prima expoziție de pisici din istorie, organizată de Harrison Weir la Crystal Palace, în Londra, în 1871. FIFe a recunoscut rasa la înființare, în 1949. Studiile genetice arată că persanele de azi sunt mai apropiate de rasele vest-europene, ca pisica britanică, chartreux și americana cu păr scurt, decât de pisicile din Orientul Apropiat.

Evoluția rasei

• În jurul anului 1620 – primele pisici cu păr lung ar fi ajuns din Khorasan și Damasc în Italia și Franța.
• Secolul al XIX-lea – pisici cu păr lung sunt exportate din Afganistan și Iran.
• 1871 – o pisică persană la prima expoziție de pisici, la Crystal Palace.
• 1949 – recunoscută de FIFe, la înființare.
• După 1945 – crescătorii nord-americani accentuează fața turtită.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Apartament. Este liniștită și se adaptează bine vieții în casă.
• Cine are timp zilnic de periat. Blana lungă se încâlcește ușor.
• Familii liniștite. Îi place să stea lângă om, pe canapea sau în pat.
• Alege o față nu prea turtită. Persanele cu nasul foarte scurt au mai des probleme de sănătate.

Caracteristici fizice

Profilul FIFe o descrie cu corpul scurt și îndesat, picioare scurte și groase, labe rotunde, piept lat și coadă scurtă cu vârful rotunjit. Wikipedia franceză dă 2,3–6,8 kg.

Aspect general

Capul este lat și rotund, cu urechi depărtate și ochi mari, rotunzi. Nasul este scurt și lat; din profil, fruntea, nasul și bărbia sunt în linie. Wikipedia arată că botul scurt a devenit, cu timpul, foarte exagerat, mai ales în America de Nord; tipul tradițional are un nas mic, dar nu turtit.

Profilul FIFe spune că blana lungă, deasă și mătăsoasă există în peste 400 de culori și modele, cu ochi aramii strălucitori, verzi sau albaștri. Există variante uni, argintii și aurii (inclusiv chinchilla), fumurii, tabby, țestoasă, bicolore și cu model point (himalayene).

Rase înrudite și cum le deosebești

Exotica cu păr scurt este persana cu păr scurt și are același standard FIFe. Himalayana este persana cu model point, considerată de unele asociații varietate a persanei. Pisica britanică are tot fața rotundă, dar nasul mai lung și blana scurtă.

Comportament și temperament

Profilul FIFe o descrie ca sociabilă și adaptabilă, „cu inimă de aur” și o fire blândă: este cea mai fericită lângă omul ei, fie că gătești, fie că dormi. Într-un studiu, proprietarii de pisici persane le-au dat note mai mari decât pisicilor fără rasă la apropierea și afecțiunea față de stăpân, la prietenia cu străinii și la curățenie.

Wikipedia o descrie ca o pisică liniștită și placidă, care se adaptează bine vieții la apartament.

Socializare

Este prietenoasă și cu străinii, ceea ce o face o bună pisică de expoziție.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este o pisică liniștită, cu nevoi mici de mișcare. Wikipedia franceză spune că, uneori, are chef de alergat în grădină și se poate cățăra în copaci.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Ferește-o de căldură mare: respiră mai greu.
• Șterge-i zilnic colțurile ochilor.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Este una dintre rasele care cer cea mai multă îngrijire: blana lungă se încâlcește repede și face noduri, așa că trebuie periată zilnic. Lacrimile curg ușor pe față, din cauza canalelor lacrimale deformate, așa că ochii se curăță des.

Probleme de sănătate frecvente

Fața turtită (brahicefalia) poate produce greutăți la respirație, probleme ale pielii și ochilor și fătări grele. Persanele pot avea dinții nealiniați, ceea ce le îngreunează mâncatul. Pisica persană este predispusă la entropion și la sechestru cornean. Boala polichistică renală, produsă de o mutație dominantă a genei PKD1, apare la 36–49% dintre persane.

Teste genetice recomandate

Pentru boala polichistică renală există test genetic (gena PKD1); boala se poate vedea și prin ecografie de la 10 luni. Cere rezultatele părinților.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Wikipedia franceză spune că se îngrașă ușor, așa că hrana trebuie supravegheată. Pentru că fața turtită îi îngreunează prinderea hranei, unii producători fac granule cu formă specială pentru persane.

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Cere testul genetic PKD1 al părinților.
• Alege un pui cu nări deschise și respirație liniștită, fără lacrimare puternică.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• La prima expoziție din istorie. O persană a fost prezentată la prima expoziție de pisici, în 1871.
• Mai europeană decât pare. Genetic, persanele de azi sunt mai apropiate de pisicile vest-europene decât de cele din Orient.
• Granule speciale. Există hrană uscată cu formă specială, ușor de prins de pisicile cu fața turtită.
• Peste 400 de culori. FIFe spune că există în peste 400 de culori și modele.

Pisica în cultura populară

În pictură

Pisicile persane au fost pictate des; un exemplu este tabloul „Două pisici persane albe privind într-un acvariu”, al pictorului de pisici Arthur Heyer.

Pe timbre

Pisica persană a apărut pe timbre din multe țări ale lumii.