Pisica siameză Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Pisicile Wichianmat sunt descrise și desenate în manuscrisele thailandeze Tamra Maew („Poemele cărții despre pisici”), din perioada regatului Ayutthaya (1351–1767). O legendă spune că, după ce birmanezii au cucerit capitala în 1767, regele lor a citit poemul și a luat toate pisicile cu el, ca pe o comoară.

În 1878, președintele american Rutherford B. Hayes a primit prima siameză documentată din SUA, numită „Siam”. În 1884, consulul britanic de la Bangkok, Edward Blencowe Gould, a adus în Marea Britanie o pereche, Pho și Mia, pentru sora lui. Puii lor au fost prezentați în 1885 la expoziția de la Crystal Palace.

În secolul al XIX-lea era una dintre cele mai populare rase din Europa și America de Nord. Pe la 1950, crescătorii au început să prefere un corp mai zvelt și unghiular; tipul tradițional, mai rotund, a devenit rasă separată: pisica thailandeză.

Evoluția rasei

• 1351–1767 – descrisă în manuscrisele Tamra Maew.
• 1878 – prima siameză documentată în SUA, la președintele Hayes.
• 1884–1885 – primele siameze în Marea Britanie, la Crystal Palace.
• 1901 – se înființează Siamese Cat Club.
• 1949 – recunoscută de FIFe.
• Anii 1950 – se impune tipul modern, zvelt.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Cine stă mult acasă. Vrea să fie mereu aproape de om.
• Cine vrea o pisică „care vorbește”. Este foarte comunicativă.
• Case cu încă o pisică. Wikipedia germană spune că are un comportament social puternic.
• Cine vrea o pisică ce învață. Vine când e chemată și înțelege repede interdicțiile.

Caracteristici fizice

Standardul modern cere un corp lung, tubular și musculos, gât lung și coadă subțire. Wikipedia germană dă 3–4 kg la femele și 4–5 kg la masculi.

Aspect general

Capul formează un triunghi de la vârful nasului la vârful fiecărei urechi. Ochii sunt migdalați, albastru deschis, iar urechile mari, late la bază și așezate mai pe lateral. Multe pisici din Thailanda aveau coada cu un nod la vârf; crescătorii au eliminat-o pe la 1950, dar o au încă pisicile de stradă din Thailanda.

Modelul point este o formă de albinism parțial: enzima care face culoarea funcționează doar în părțile mai reci ale corpului, sub 33 °C. De aceea fața, urechile, labele și coada sunt mai închise. Siamezele se închid la culoare cu vârsta, iar cele din climat cald au blana mai deschisă. Puii se nasc albi sau crem, iar culoarea punctelor se vede pe la 4 săptămâni.

Rase înrudite și cum le deosebești

Pisica thailandeză este tipul tradițional, mai rotund, al siamezei. Pisica balineză este siameza cu păr semilung. Orientala cu păr scurt are același corp, dar culori fără puncte și ochi verzi.

Comportament și temperament

Wikipedia spune că siamezele sunt de obicei foarte afectuoase și inteligente, cunoscute pentru firea lor sociabilă; multe sunt descrise ca „extrovertite”. Adesea se atașează puternic de o singură persoană. Myrna Milani le descrie ca mai active ziua, mai apropiate de stăpân și mai puțin vânătoare decât alte pisici.

Wikipedia franceză spune că unii oameni chiar „stau de vorbă” cu siameza lor: poate fi foarte comunicativă. Vine când e chemată și înțelege repede ce nu are voie.

Socializare

Wikipedia germană spune că siamezele au un comportament social puternic și o viață de grup intensă, cu spălat reciproc.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este o pisică activă și jucăușă, care are nevoie de joacă zilnică și de companie.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Blana scurtă, fină și fără puf se îngrijește foarte ușor: ajunge o lustruire săptămânală cu mâna sau cu o mănușă.

Probleme de sănătate frecvente

Un studiu britanic a găsit o speranță de viață de 11,7 ani, aproape de media tuturor pisicilor. Datele de asigurări din Suedia arată însă o mortalitate mai mare la siameze și rasele înrudite, mai ales din cauza tumorilor (în special mamare), și mai multe probleme digestive.

Aceeași genă care dă punctele produce legături neobișnuite între ochi și creier; multe siameze vechi se uitau „cruciș” ca să compenseze. Rasa are și predispoziție la atrofie retiniană progresivă.

Teste genetice recomandate

Wikipedia germană spune că, la fel ca abisinienele, siamezele sunt afectate de atrofia retiniană progresivă, cu cauze genetice. Întreabă crescătorul dacă părinții au fost testați și verificați la ochi. Sterilizarea femelelor la timp scade riscul de tumori mamare.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Pisica siameză apare printre rasele despre care se spune că provoacă reacții alergice mai slabe. Cercetările pe rase întregi nu sunt însă încheiate, așa că un om alergic ar trebui să petreacă timp cu pisica înainte s-o ia.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Întreabă de testele genetice și de controlul ochilor la părinți.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Ochii „cruciș”. Multe siameze vechi se uitau cruciș din cauza legăturilor neobișnuite dintre ochi și creier; azi este rar.
• Blana se închide cu vârsta. Culoarea depinde de temperatură: siamezele se închid la culoare cu vârsta.
• Aude bine. Spre deosebire de multe pisici albe cu ochi albaștri, siameza nu are auzul slab.
• O comoară de război. O legendă spune că regele Birmaniei a luat toate pisicile Wichianmat ca pradă, în 1767.

Pisica în cultura populară

În filme

În filmul Disney „Doamna și Vagabondul” (1955), cântecul „We are Siamese if you please” e cântat de două pisici siameze, Si și Am, numite după vechiul nume al Thailandei. În filmul „Bell, Book and Candle” (1958), pisica vrăjitoarei jucate de Kim Novak, Pyewacket, este o siameză.

În cărți

Romanul „The Incredible Journey” (1961) de Sheila Burnford spune povestea a trei animale, printre care pisica siameză Tao, care străbat 480 km prin sălbăticia Canadei ca să-și găsească stăpânii.