Sfinx de Don Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Rasa se trage dintr-un singur pui. În 1987, crescătoarea Elena Kovaleva din orașul Rostov-pe-Don a salvat o pisică mică albastru-țestoasă, numită Varvara. Pe la 4 luni, Varvara a început să-și piardă blana.

Varvara a avut pui cu un motan din zonă: unii s-au născut fără păr, alții și-au pierdut blana mai târziu, ca mama lor. Ei au stat la baza rasei, încrucișată apoi cu pisici europene. WCF a recunoscut rasa în 1987, TICA în 2005, iar FIFe în 2011.

Evoluția rasei

• 1987 – Elena Kovaleva salvează pisica Varvara, în Rostov-pe-Don.
• 1987 – recunoscută de WCF.
• 2005 – recunoscută de TICA.
• 2011 – recunoscută de FIFe.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Cine stă mult acasă și vrea o pisică „lipicioasă”. Își urmează stăpânul peste tot.
• Doar în casă. Fiind neagresivă și fără blană, nu se poate apăra de animalele de afară.
• Cine poate avea grijă de piele. Fără blană, are nevoie de căldură și protecție.
• Atenție la lege. În Țările de Jos, creșterea pisicilor fără păr este interzisă din 2014.

Caracteristici fizice

Standardul o descrie ca o pisică de mărime medie și musculoasă, cu urechi mari, ochi migdalați și degete lungi. Capul este triunghiular, iar urechile și ochii mari îi dau un aer de elf.

Aspect general

Pielea este foarte încrețită, mai ales pe față, gât, piept și la baza cozii. Unele pisici își fac un puf subțire în lunile reci, care cade din nou vara.

Pielea și ochii pot avea multe culori; culorile pielii par de obicei estompate. Ochii pot fi albaștri, verzi, chihlimbar, portocalii, galbeni sau căprui.

Rase înrudite și cum le deosebești

Sfinxul canadian arată asemănător, dar lipsa părului vine dintr-o mutație recesivă a genei keratinei 71. Peterbald a fost creată din Sfinx de Don și pisici orientale și are aceeași genă dominantă.

Comportament și temperament

Wikipedia o descrie ca extrem de sociabilă, foarte curioasă și blândă. Este activă și are nevoie de multă stimulare. Wikipedia franceză adaugă că este vioaie și jucăușă și își urmează stăpânul tot timpul, ca un cățel.

Socializare

Este foarte sociabilă cu oamenii și cu animalele, dar pentru că nu este agresivă nu se știe apăra de pisicile sau câinii de afară.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este activă și se mișcă mult; are nevoie de joacă zilnică.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Ține-o în casă, la căldură.
• Ferește-o de soarele puternic: pielea nu este protejată de blană.
• Joacă-te cu ea zilnic; are nevoie de stimulare.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Nu are blană de periat, dar pielea are nevoie de grijă: grăsimea pielii nu mai este absorbită de păr, așa că se curăță regulat, după sfatul veterinarului. Pisica trebuie ținută la căldură și ferită de soare.

Probleme de sănătate frecvente

Wikipedia franceză spune că nu are probleme genetice cunoscute și poate trăi până la 19 ani, dar poate face des infecții pulmonare. Wikipedia avertizează că mutația dominantă care o face fără păr ar putea produce, la pisicile cu două copii ale genei, displazie ectodermală: dinți slabi și probleme la alăptare sau la transpirație.

Teste genetice recomandate

Nu există un test genetic cerut pentru rasă. Întreabă crescătorul cum sunt alese perechile, ca să nu se nască pui cu două copii ale genei.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Pierde blana crescând. Unele pisici se nasc cu păr și îl pierd pe parcurs.
• Puf de iarnă. Unele își fac un puf subțire iarna, care cade vara.
• Degete ca de maimuță. Wikipedia germană spune că degetele lungi seamănă cu degetele unei maimuțe.
• Interzisă la creștere în Țările de Jos. Din 2014, acolo nu se mai pot folosi la reproducție pisici fără păr.