De ce au blugii un buzunar atât de mic? Povestea lui începe cu un ceas

Buzunarul mic din partea din față a blugilor a fost conceput pentru un ceas de buzunar. Aceasta este explicația documentată pentru modelul clasic Levi’s, în istoria căruia apare sub numele de watch pocket, adică „buzunar pentru ceas”. Nu a fost adăugat inițial pentru monede sau pentru o brichetă.

Astăzi îl observăm între cusături și nituri, deasupra buzunarului mare din dreapta. Pare un spațiu prea mic pentru lucrurile pe care le purtăm de obicei. Însă forma lui devine mai ușor de înțeles dacă ne întoarcem la pantalonii de lucru din secolul al XIX-lea.

Un ceas care se purta în buzunar, nu la încheietură

Ceasul de buzunar era un obiect obișnuit la sfârșitul anilor 1800, potrivit istoricului companiei Levi Strauss & Co. Avea nevoie de un loc în îmbrăcăminte, iar buzunarul mic al pantalonilor răspundea acestei utilizări.

Aici contează o deosebire simplă: „ceas de buzunar” numește felul în care este purtat obiectul, nu un anumit model de mecanism. Fotografia de mai jos arată un exemplu contemporan, pentru a face forma ușor de recunoscut; nu este ceasul unui muncitor din 1873.

Nu trebuie să presupunem că orice ceas încape în orice pereche de blugi. Dimensiunile obiectelor și ale hainelor diferă. Informația istorică privește rostul buzunarului, nu o regulă de potrivire pentru toate modelele de astăzi.

Povestea pantalonilor începe și cu un croitor

În spatele numelui Levi’s se află și Jacob Davis, un croitor din Reno, Nevada. El cumpăra material de la comerciantul Levi Strauss și căuta o soluție pentru pantalonii care se rupeau în zonele solicitate.

Soluția a fost întărirea unor puncte cu nituri: mici piese metalice care fixează straturile de material. Colțurile buzunarelor sunt importante, fiindcă acolo se adună tensiunea când tragi de deschidere sau bagi și scoți obiecte.

Davis i-a propus lui Strauss să obțină împreună un brevet. La 20 mai 1873, cei doi au primit brevetul american cu numărul 139.121 pentru întărirea deschiderilor buzunarelor. Nu era un brevet pentru simpla idee de pantaloni din denim, ci pentru soluția de consolidare.

O relatare din Pacific Rural Press, publicată la 28 iunie 1873 și păstrată în documentarea companiei, descria utilitatea pantalonilor întăriți pentru oamenii care munceau. Istoria pornește astfel de la o nevoie practică, nu de la un accesoriu de modă.

Surpriza: buzunarul mic nu a fost „al cincilea” adăugat

Îl numim uneori „al cincilea buzunar”, fiindcă îl numărăm după cele două din față și cele două din spate. Dar ordinea în care le observăm acum nu este ordinea în care au apărut.

Conform arhivei Levi’s, pantalonii originali aveau patru buzunare: trei în față, incluzându-l pe cel mic, și unul în spate, pe dreapta. Buzunarul din spate-stânga a fost adăugat în 1901. Acesta a completat configurația cu cinci buzunare.

Nici niturile nu au rămas neschimbate. În 1937, Levi’s a început să le acopere pe cele din spate după reclamații că zgâriau mobilierul și șeile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, niturile buzunarului pentru ceas au fost eliminate pentru economisirea metalului. Iar în 1966, compania a renunțat la niturile buzunarelor din spate, care puteau continua să iasă prin material.

Ce poți observa chiar la perechea ta

Fără să desfaci vreo cusătură, poți căuta trei detalii:

• Buzunarul mic: urmărește deschiderea lui, nu doar conturul cusut pe material.
• Niturile: observă unde sunt așezate în raport cu marginile buzunarelor.
• Configurația: numără buzunarele din față și din spate; nu toate modelele actuale sunt identice.

Poți folosi acel spațiu pentru un obiect mic, dar utilizarea de astăzi nu schimbă explicația istorică. Detaliul păstrează o legătură cu o perioadă în care un ceas încăpea în îmbrăcăminte, iar rezistența buzunarelor era o problemă concretă de rezolvat.

Reperele istorice se referă la modelele Levi’s documentate în surse. Fotografiile contemporane ilustrează forma buzunarului și a ceasului; nu reprezintă obiecte originale din 1873.