De ce miroase a pământ după ploaie? Ce eliberează primele picături

De Echipa Goki

Mirosul de pământ după ploaie vine din substanțe care stau deja în sol și pe roci. Cea mai cunoscută e geosmina, produsă de bacterii din pământ. Când picăturile lovesc solul uscat, ridică în aer stropi foarte fini care duc mirosul cu ei. Amestecul de mirosuri are și un nume: petrichor.

Ce miroase, de fapt: geosmina

Geosmina e un compus cu miros puternic de pământ. Numele vine din greacă: „geo” înseamnă pământ, iar „osme”, miros. O produc bacteriile din genul Streptomyces, care trăiesc în sol, potrivit John Innes Centre, un institut de cercetare din Marea Britanie.

Nasul nostru o simte în cantități foarte mici: 100 de părți la o mie de miliarde, după același institut. Cercetătorii spun că o simțim mai bine decât simt rechinii sângele în apă.

Tot geosmina dă gustul de pământ al sfeclei roșii, potrivit Wikipedia. John Innes Centre adaugă că ea strică uneori gustul apei, al vinului sau al peștelui de apă dulce.

Ce înseamnă petrichor

Cuvântul a fost inventat în 1964 de doi cercetători australieni, Isabel Joy Bear și Richard Thomas. Ei au distilat cu abur roci ținute la căldură și uscăciune și au obținut un ulei gălbui. Acel ulei, prins în roci și în sol, dădea mirosul.

Numele vine tot din greacă: „petra” înseamnă piatră, iar „ichor” e sângele zeilor din mitologie. Petrichorul ar fi, așadar, „sângele pietrei”, scrie CSIRO, agenția științifică a Australiei. Azi, cuvântul numește tot mirosul de ploaie pe pământ uscat, cu geosmină cu tot.

Cum ajunge mirosul de pământ după ploaie până la nas?

În 2015, doi cercetători de la MIT au filmat cu camere foarte rapide picături care cădeau pe sol. Au văzut un proces în trei pași:

  1. Picătura prinde aer. Când atinge solul poros, sub ea rămân bule minuscule de aer.
  2. Bulele urcă. Ele trec prin picătură, ca bulele dintr-un pahar cu șampanie.
  3. Bulele se sparg. La suprafață, fiecare spargere aruncă în aer stropi foarte fini, numiți aerosoli.

O singură picătură poate produce sute de astfel de stropi în câteva microsecunde. Cercetătorii cred că ei duc în aer substanțele mirositoare, dar și bacterii din sol. Apoi vântul îi împrăștie.

Trei etape la contactul cu o suprafață poroasă: aer prins sub picătură, creșterea bulelor și eliberarea unor picături fine
Schemă Goki după experimentele MIT din 2015: aerul prins sub picătură, bulele care urcă și stropii fini care pleacă în aer.

De ce ploaia mărunță miroase mai tare decât ruperea de nori

Experimentele de la MIT au arătat că ploile ușoare și moderate scot cei mai mulți aerosoli. La ploile torențiale, stropii au fost mult mai puțini. Picăturile mari și rapide lovesc prea repede, iar bulele nu mai apucă să se formeze.

Contează și solul. Pe pământul nisipos sau argilos, care absoarbe apa nici prea repede, nici prea încet, apar cei mai mulți stropi.

De ce simți uneori mirosul înainte să plouă

Înainte de ploaie, aerul devine mai umed. CSIRO explică faptul că umezeala umple cu puțină apă porii rocilor și ai solului. E destul ca să scoată uleiul din ei și să-l trimită în aer.

Așa se face că mirosul poate apărea înaintea primelor picături. Vântul îl poate aduce și de acolo unde deja plouă.

Cum s-a descoperit mirosul ploii, pe ani

Anul Ce s-a aflat
1891 Primele cercetări despre mirosul solului
1964 Bear și Thomas, de la CSIRO, numesc mirosul „petrichor”, în revista Nature
1965 Gerber și Lechevalier izolează substanța principală din mirosul solului și o numesc geosmină
2015 Cercetătorii de la MIT filmează cum picăturile scot aerosoli din sol
2020 John Innes Centre arată că geosmina atrage colembolele, mici animale din sol

Mult înainte de cercetători, parfumierii din India prinseseră deja mirosul în ulei de lemn de santal, scrie CSIRO.

La ce le folosește bacteriilor geosmina

Geosmina e un semnal pentru colembole, niște animale cu șase picioare, lungi de aproximativ 1,5 mm. Ele mănâncă bacteriile Streptomyces și le duc sporii mai departe, lipiți de corp sau prin excremente. Din spori cresc colonii noi.

Bacteriile câștigă, astfel, un mijloc de transport. John Innes Centre compară schimbul cu păsările care mănâncă fructe și le împrăștie semințele. Institutul scrie că această comunicare prin miros există de 450 de milioane de ani.

Data viitoare când miroase a ploaie, gândește-te că simți munca unor bacterii din sol. Alte reacții pe care le simți fără să le vezi: ceapa care te face să plângi și aluatul care crește la dospit. Despre apă, vezi și de ce lacurile îngheață doar la suprafață.