Angora turcească Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Ca toate pisicile domestice, se trage din pisica sălbatică africană. Pisici cu păr lung au fost aduse în Marea Britanie și Franța din Asia Mică, Persia și Rusia încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea, iar angora era recunoscută în Europa ca rasă separată în secolul al XVII-lea. Naturalistul Buffon a descris-o și a desenat-o în 1756.

Multă vreme a fost confundată cu pisica persană; în 1903, Frances Simpson scria că angora pare să fi dispărut. În Turcia, Grădina Zoologică și Ferma Forestieră Atatürk din Ankara a început un program de păstrare a angorelor albe, mai ales a celor cu ochi diferiți. O pisică angora a ajuns în Canada în 1963, iar CFA a recunoscut rasa în 1973 (până în 1978 doar albă). FIFe a recunoscut-o în 1988.

Evoluția rasei

• Sfârșitul secolului al XVI-lea – pisici cu păr lung ajung din Asia Mică în Europa.
• 1756 – descrisă și desenată de Buffon.
• 1963 – o angora ajunge în Canada.
• 1973 – recunoscută de CFA.
• 1988 – recunoscută de FIFe.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Familii active. Este jucăușă toată viața.
• Cine vrea o pisică atașată. Alege adesea un membru al familiei drept tovarăș permanent.
• Cine vrea o pisică ușor de îngrijit, deși are păr lung. Nu are puf.
• Atenție la pisicile albe cu ochi albaștri. Pot fi surde.

Caracteristici fizice

Are corpul lung și zvelt, cu oase fine, dar musculos. Pare mai mare din cauza blănii; Wikipedia franceză dă 2,5–5 kg.

Aspect general

Capul este mic spre mediu, cu forma unei pene netede. Ochii sunt mari și migdalați, iar urechile mari, ascuțite și depărtate. Coada stufoasă, ca un penaj, este purtată des în sus, perpendicular pe spate.

Este cunoscută pentru blana albă și sclipitoare, dar poate avea multe culori; nu sunt acceptate ciocolatiu, liliachiu și point. Ochii pot fi albaștri, verzi, chihlimbar, galbeni sau de culori diferite.

Rase înrudite și cum le deosebești

Van turcesc vine tot din Turcia, dar genetic este o populație diferită și are culoare doar pe cap și coadă. Pisica persană a fost multă vreme confundată cu angora. Crescătorii din Turcia spun că angorele occidentale, cu oase fine, nu seamănă cu pisicile turcești adevărate, mult mai robuste.

Comportament și temperament

Wikipedia o descrie ca jucăușă, inteligentă, atletică și implicată. Se atașează de oameni, dar adesea alege un anumit membru al familiei drept tovarăș permanent, pe care îl protejează.

Wikipedia germană spune că este necomplicată și blândă, foarte vioaie și bună săritoare, fără nicio agresivitate, și rămâne jucăușă și curioasă toată viața.

Socializare

Rămâne jucăușă toată viața; comportamentul depinde mult de cum a fost crescută de mică.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este foarte activă și sare foarte bine; are nevoie de joacă zilnică și de locuri înalte.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Wikipedia franceză spune că nu pune probleme la îngrijire, pentru că nu are puf. Ajunge o periere pe săptămână, mai des la năpârlire.

Probleme de sănătate frecvente

Wikipedia franceză o descrie ca robustă, fără probleme de sănătate deosebite. Wikipedia arată însă că gena care dă blana albă și ochii albaștri poate produce surditate. Au fost semnalate pui cu ataxie (o boală ereditară în care puii nu reușesc să meargă și mor tineri) și pisici adulte cu cardiomiopatie hipertrofică.

Teste genetice recomandate

La pisicile albe, auzul se poate verifica printr-un test special (BAER). Cere și ecografia inimii părinților.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• La puii albi, mai ales cu ochi albaștri, cere testul de auz.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Pisica din Ankara. Numele turcesc, Ankara kedisi, înseamnă „pisica din Ankara”.
• Ochi de două culori. Grădina zoologică din Ankara prețuia mai ales pisicile albe cu ochi de culori diferite.
• Confundată cu persana. În 1788, „pisică persană” și „pisică angora” erau folosite ca nume pentru aceeași rasă.
• Coada sus. Își poartă des coada ca un penaj, ridicată perpendicular pe spate.

Pisica în cultura populară

Programul de la Grădina Zoologică din Ankara

În Turcia, Grădina Zoologică și Ferma Forestieră Atatürk din Ankara a început un program de creștere ca să protejeze angorele albe, mai ales pe cele cu ochi de culori diferite.