Bobtail kurilian Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Varianta cu păr scurt este o rasă naturală, cunoscută în Insulele Kurile de peste 200 de ani. Insulele se întind între Kamceatka și insula japoneză Hokkaido.

Originea nu este sigură. Cea mai cunoscută ipoteză spune că rasa vine din încrucișarea pisicilor bobtail japoneze cu pisici siberiene aduse de marinari. Din mijlocul secolului XX a devenit populară în URSS și în alte părți ale Europei, mai ales pentru că prinde excelent rozătoarele. WCF a recunoscut-o în 1994, iar FIFe în 2004.

Evoluția rasei

• Acum peste 200 de ani – cunoscută în Insulele Kurile.
• Mijlocul secolului XX – populară în URSS ca vânătoare de rozătoare.
• 1994 – recunoscută de WCF.
• 2004 – recunoscută de FIFe, cu păr scurt și semilung.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Cine are spațiu. Wikipedia franceză spune că are nevoie de spațiu.
• Familii active. Este foarte activă și cere atenție.
• Case fără rozătoare de companie. Este o vânătoare excelentă.
• Cine nu se sperie de apă pe jos. Îi place apa și poate sări chiar în cadă.

Caracteristici fizice

Este o pisică medie spre mare, solidă și musculoasă, cu spatele ușor arcuit și picioarele din spate mai lungi, ca la Manx. Fața este lată, rotund-dreptunghiulară. Wikipedia franceză dă 3–4,5 kg.

Aspect general

Semnul rasei este coada scurtă, răsucită și pufoasă, ca un pompon, formată din 2 până la 10 vertebre. Culoarea ochilor se potrivește cu blana; preferate sunt galbenul, verdele și galben-verzuiul.

Există variante cu păr scurt și cu păr semilung, recunoscute separat de FIFe (KBS și KBL). Sunt acceptate toate culorile, în afară de modelul „point” (botul și picioarele mai închise).

Rase înrudite și cum le deosebești

Bobtailul japonez are același tip de coadă scurtă și răsucită, dar este mai zvelt și mai unghiular. Pisica siberiană este considerată una dintre rasele din care s-ar trage.

Comportament și temperament

Wikipedia spune că, în libertate, este un pescar și vânător excelent, ceea ce ar explica de ce îi place să se joace în apă. Aspectul sălbatic nu se reflectă în caracter: este cunoscută ca deșteaptă și blândă.

Wikipedia germană adaugă că își iubește oamenii, cere multă atenție și este foarte activă.

Socializare

Wikipedia franceză o descrie ca sociabilă, dar independentă.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este foarte activă și are nevoie de spațiu, de joacă de vânătoare și, ideal, de acces la o grădină îngrădită.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

La varianta cu păr scurt ajunge o periere pe săptămână; cea cu păr semilung se perie de câteva ori pe săptămână.

Probleme de sănătate frecvente

Wikipedia franceză spune că, venind din ținuturi cu climă aspră, este foarte rezistentă la variații de temperatură și aproape nu se îmbolnăvește. Wikipedia dă o durată de viață de 15–20 de ani. Fătările sunt mici, de 2–3 pui, unul dintre motivele pentru care rasa este rară.

Teste genetice recomandate

Nu există un test genetic cerut pentru rasă. Cere fișa de sănătate a părinților.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni și sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni. La această rasă, o fătare are de obicei doar 2–3 pui.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Coadă ca un pompon. Coada are între 2 și 10 vertebre și este pufoasă.
• Îi place apa. Wikipedia franceză spune că poate sări chiar în cada stăpânului.
• Vânătoare de rozătoare. În URSS era apreciată pentru cât de bine prinde șoarecii.
• Rară din cauza puilor puțini. O fătare are de obicei 2–3 pui.