Pisica europeană cu păr scurt Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Pisicile domestice provin din Semiluna Fertilă, unde au fost domesticite acum aproximativ 8.000 de ani. Profilul rasei publicat de FIFe spune că au ajuns în Europa în două valuri: din Asia de Sud-Est, încă din 4400 î.Hr., și din Egipt, în jurul anului 1500 î.Hr.

Rasa s-a format la începutul secolului XX, în nordul Europei. Atunci deveneau la modă pisicile cu păr lung, iar unii crescători au vrut să păstreze pisica nordică obișnuită. În cărțile despre pisici din anii 1930 apar deja fotografii și descrieri ale rasei. În Suedia, din anii 1940, aceste pisici se puteau înregistra ca „pisică de casă suedeză”.

Multă vreme, pisica europeană și pisica britanică cu păr scurt au fost judecate după același standard. Pisica britanică fusese însă încrucișată cu pisica persană și devenise mai îndesată, cu botul mai scurt și blana mai groasă. De aceea FIFe i-a dat pisicii europene un standard separat la începutul anilor 1980.

Evoluția rasei

• Anii 1930 – apar primele descrieri ale rasei în cărțile despre pisici.
• 1940 – se naște cea mai veche pisică europeană înregistrată la FIFe.
• 1949 – FIFe, înființată în acel an, recunoaște rasa printre primele opt.
• 1981 – standard propriu, separat de pisica britanică (anul din standardul FIFe; Wikipedia dă 1982).
• Astăzi – populară mai ales în Scandinavia și Germania; pisica națională a Finlandei.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

Pe baza profilului rasei publicat de FIFe:

• Familii active, cu copii. Are un caracter echilibrat și suportă bine schimbările și agitația din casă.
• Casă cu grădină îngrădită sau balcon cu plasă: îi place să prindă insecte afară.
• Apartament, cu încă un animal. Dacă nu iese afară, o altă pisică sau un câine îi ține de urât.
• Cine vrea o pisică ușor de îngrijit. Blana scurtă cere puțină periere.
• Mai puțin potrivită pentru cine vrea o pisică „de expoziție” cu aspect neobișnuit. Seamănă mult cu o pisică de casă.

Caracteristici fizice

Standardul FIFe cere o pisică care, ca anatomie, nu se deosebește de pisica de casă din Europa. Pisica ideală nu are deloc sânge din alte rase. Este robustă, puternică și musculoasă, cu pieptul rotund și bine dezvoltat. Corpul nu trebuie să fie nici prea îndesat, ca la pisica britanică, nici prea zvelt.

Aspect general

Capul este destul de mare. Fața pare rotundă, dar este puțin mai lungă decât lată, cu obrajii bine dezvoltați. Nasul este drept, de lungime medie, cu o adâncitură ușoară între ochi. Urechile sunt medii, puțin rotunjite la vârf, uneori cu smocuri de păr. Ochii sunt rotunzi, mari și depărtați, așezați ușor oblic. Coada este de lungime medie, groasă la bază, cu vârful rotunjit.

Standardul acceptă culorile naturale ale pisicilor europene: negru, albastru (gri), roșu, crem, alb și „țestoasă” (pete negre și roșii). Pot fi tigrate (cu dungi, cu pete sau marmorate), fumurii sau argintii, iar culorile pline pot avea și pete albe, până la aproape tot corpul alb. Nu sunt acceptate culorile venite din alte rase, de exemplu ciocolatiu, liliachiu sau botul și picioarele mai închise ca la pisica siameză. Ochii sunt verzi sau chihlimbarii; albaștri sau de culori diferite pot fi doar la pisicile albe și la cele cu mult alb.

Rase înrudite și cum le deosebești

Pisica britanică cu păr scurt are corpul mai îndesat, botul mai scurt și blana mai groasă, pentru că a fost încrucișată cu pisica persană. Pisica americană cu păr scurt este „verișoara” ei din SUA. Cel mai greu se deosebește de o pisică de casă obișnuită: doar pedigreeul (actul de origine) arată că este pisică europeană de rasă.

Comportament și temperament

FIFe o descrie ca inteligentă, jucăușă, adaptabilă și echilibrată, cu un psihic solid. Este activă în măsură potrivită și se poate juca singură cu o jucărie fără să strice lucruri prin casă. Este curioasă, dar preferă să prindă insecte în grădină decât să deschidă uși sau să dea jos tot de pe rafturi.

Rasa vine din pisicile vânătoare de șoareci ale Europei. Multe pisici europene țin și acum casa și grădina fără rozătoare.

Socializare

Wikipedia spune că este de obicei prietenoasă cu oamenii de toate vârstele, se înțelege bine cu alte pisici și tolerează câinii. Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Pisica europeană este moderat de activă. Profilul FIFe spune că, dacă nu are acces la o grădină îngrădită, îi face foarte bine un tovarăș: altă pisică sau un câine, care să-i aducă mișcare în casă.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Pune-i la dispoziție locuri înalte de unde să privească.
• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit, ferit de mașini.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Este o pisică robustă, care cere puțină îngrijire. Pentru blana scurtă și deasă ajunge o periere pe săptămână. Pisicile își fac singure toaleta cu multă grijă, așa că baia este rareori necesară.

Probleme de sănătate frecvente

Wikipedia germană o descrie ca o rasă foarte robustă: s-a format natural și a trecut prin mai puțină selecție decât alte rase, deci bolile ereditare apar mai rar. Poate avea totuși boli întâlnite la multe pisici:

Teste genetice recomandate

Pentru cardiomiopatia hipertrofică există un test ADN, dar doar pentru mutația găsită la Maine Coon. La pisica europeană nu se folosește un test ADN specific rasei. Întreabă crescătorul dacă părinții au fost verificați de un medic veterinar, inclusiv la inimă.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Pisica europeană nu este printre rasele despre care se spune că produc mai puțină Fel d 1.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina, altfel se îmbolnăvește. Apa este foarte importantă, mai ales pentru că pisicile beau de obicei puțin. Mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar și urmărește talia: coastele se simt ușor sub degete.
• Hrana pentru pui are nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru pisica europeană nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni și sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni. Wikipedia franceză spune că rasa se crește ușor, pentru că mama își îngrijește bine puii.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe). Fără el, nu se poate dovedi că este pisică europeană de rasă.
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Pisica națională a Finlandei. În Finlanda este una dintre cele mai populare rase cu păr scurt, iar clubul finlandez al rasei există din 1987.
• Rasă pe cale de dispariție în Suedia. Deși seamănă cu milioane de pisici de casă, în Suedia e pe lista raselor amenințate.
• Printre primele opt rase FIFe. Alături de abisiniană, chartreux, manx, persană, albastru de Rusia, birmaneza sacră și siameză, e recunoscută de FIFe din 1949.
• Un club vechi de peste 50 de ani. În Suedia, clubul Européringen a fost înființat în 1967 și scoate o revistă de patru ori pe an.
• Fără „amestec”. Standardul cere ca pisica ideală să nu aibă deloc sânge din alte rase.
• Punctaj echilibrat. La expoziții, capul și corpul primesc câte 30 de puncte din 100, blana 35, iar starea generală 5, deci nicio parte nu contează mai mult.

Pisica în cultura populară

Pe timbre

În 1966, Albania a emis un timbru cu o pisică europeană tigrată.

În pictură

Profilul FIFe observă că, în istoria picturii, cele mai multe pisici apar cu păr scurt, armonioase și curioase, adică exact tipul pe care rasa vrea să-l păstreze.