Pixie-bob Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

În primăvara anului 1985, Carol Ann Brewer a cumpărat, lângă Mount Baker, un motan cu blană pătată, coadă scurtă și degete în plus. În 1986 a salvat un alt motan, Keba, foarte mare și cu coadă scurtă, despre care se spunea că ar fi fiul unui râs roșu. Keba s-a împerecheat cu pisica vecinilor, iar în aprilie 1986 s-au născut pui. Brewer a păstrat o femelă, Pixie, care a devenit strămoașa rasei. A adăugat apoi 23 de pisici din Munții Cascade, despre care credea că ar fi hibrizi naturali.

Testele ADN raportate în 1996 nu au găsit gene de râs. TICA a acceptat rasa la expoziții în 1993 și i-a dat campionat în 1998.

Evoluția rasei

• 1985 – Carol Ann Brewer găsește primul motan cu coadă scurtă și degete în plus.
• Aprilie 1986 – se naște Pixie, strămoașa rasei.
• 1993 – acceptată la expoziții de TICA.
• 1996 – testele ADN nu găsesc gene de râs.
• 1998 – campionat la TICA.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Cine vrea o pisică „de câine”. Te urmează prin casă, aduce mingea și merge în lesă.
• Familii cu copii și alte animale. Este sociabilă și curajoasă.
• Case cu spațiu. Este activă și poate fi destul de mare.
• Cine vrea o pisică „tăcută”. Ciripește și mormăie, dar mieună rar.

Caracteristici fizice

Este de obicei puțin mai mare decât o pisică obișnuită, dar rar peste 5 kg; doar câțiva crescători au pisici mai mari, cu oase groase. Masculii sunt mai mari. Crește până la 4 ani, nu un an ca majoritatea raselor.

Aspect general

Capul are formă de pară și este considerat cea mai importantă trăsătură. Sprâncenele sunt groase, iar ochii au formă triunghiulară; puii au ochi albaștri, care devin verzi sau aurii. Urechile au vârfuri închise și mult păr, buzele sunt negre, iar în jurul ochilor blana este albă. Mulți au degete în plus.

Blana este tigrată cu pete negre, ca a râsului, cu tonuri roșcate, caise și piersică. Talpa labelor este de obicei neagră. Majoritatea au păr scurt, dar există și o variantă cu păr lung.

Rase înrudite și cum le deosebești

American Bobtail are tot coadă scurtă și aer sălbatic, dar provine din alte pisici. Nu are legătură demonstrată cu râsul roșu american.

Comportament și temperament

Wikipedia spune că este foarte inteligentă, sociabilă, activă și curajoasă și se joacă cu plăcere cu alte animale. Este cunoscută pentru „ciripit”, sporovăială și mormăit; majoritatea mieună foarte rar.

Aproape toate vor să stea în aceeași cameră cu stăpânii și îi urmează prin casă. Dau cu capul, aduc mingea, merg în lesă și pot înțelege unele cuvinte.

Socializare

Este foarte sociabilă atât cu stăpânii, cât și cu străinii; Wikipedia franceză spune că acceptă bine copiii.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este activă și jucăușă; îi plac jocurile cu mingea și plimbările în ham.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Blana scurtă se îngrijește ușor: o periere pe săptămână. Pisicile cu degete în plus au nevoie de atenție la tăiatul ghearelor.

Probleme de sănătate frecvente

Pentru că rasa este încrucișată des cu pisici locale, are o diversitate genetică mare și nu are probleme de consangvinizare. Crescătorii urmăresc sănătatea într-o bază de date (Pawpeds). Au fost semnalate rar criptorhidia (testicul necoborât), fătări grele și cardiomiopatia hipertrofică, pentru care se recomandă ecografie anuală a inimii.

Teste genetice recomandate

Crescătorii recomandă ecografia anuală a inimii pentru cardiomiopatie.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, TICA).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Cere ecografia inimii părinților, făcută în ultimul an.
• La puii cu degete în plus, întreabă cum arată labele și dacă ghearele cresc normal.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• Degete în plus. Mulți au mai multe degete decât o pisică obișnuită.
• „Un câine deghizat în pisică”. Așa o descriu canadienii, după Wikipedia franceză.
• Crește 4 ani. Ajunge la mărimea finală abia la 4 ani.
• Mieună rar. În loc de mieunat, ciripește, sporovăiește și mormăie.