Smaranda Brăescu, românca devenită recordmenă mondială la parașutism în 1932

Smaranda Brăescu a stabilit un record mondial absolut la saltul cu parașuta pe 19 mai 1932, deasupra câmpiei Sacramento, în California. Era prima femeie din România care obținuse un brevet de parașutist. Reușita americană a venit la mai puțin de patru ani după primul ei salt.

În spatele acestei date se află însă mai mult decât o performanță sportivă. Povestea ei trece prin școli de artă, aerodromuri germane, un accident grav, demonstrații publice și, mai târziu, aviația sanitară din timpul războiului. Sunt etape ale aceleiași vieți, nu isprăvi ale unor persoane diferite.

Din Hănțești, către o lume care abia învăța să zboare

Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai 1897, în satul Hănțești, din actualul județ Galați. A urmat școli din zona natală și din Bârlad, apoi a ajuns la București. Formarea ei a inclus și studii de artă decorativă și ceramică la Academia de Belle-Arte.

Acest început merită păstrat în poveste. O biografie nu este întotdeauna un drum drept, de la o școală la o singură meserie. În cazul ei, studiile artistice au precedat o carieră legată de aviație și parașutism.

Biblioteca Județeană „V. A. Urechia” consemnează un prim zbor cu un avion militar la Tecuci, în 1923. Pentru un cititor de astăzi, zborul și saltul cu parașuta pot părea două versiuni ale aceleiași activități. În realitate, pilotul conduce avionul, iar parașutistul se lansează din el și coboară cu parașuta. Smaranda avea să se pregătească pentru ambele.

Primul salt: Germania, 5 iulie 1928

Pasul decisiv spre parașutism l-a făcut în Germania. La 5 iulie 1928 a executat primul salt, de la aproximativ 600 de metri, lângă Berlin. Numele inginerului Otto Heinecke apare în documentarea bibliotecii gălățene ca sprijin al acestei etape.

Prin pregătirea și brevetul obținute atunci, Smaranda Brăescu a devenit prima parașutistă brevetată a României. Un brevet este un document care atestă o calificare. Nu înseamnă doar că persoana a încercat o activitate o dată, ci că a îndeplinit cerințele pentru recunoașterea pregătirii sale.

Au urmat salturi demonstrative la mitinguri aviatice. Acestea erau evenimente publice la care spectatorii puteau vedea zboruri și demonstrații. În anii 1928–1930, participările ei au inclus mai multe orașe din România. Parașutismul devenea astfel vizibil și pentru oameni care nu urcaseră vreodată într-un avion.

Accidentul nu a fost sfârșitul carierei

În august 1930, Smaranda Brăescu a fost grav rănită în timpul unei lansări la Satu Mare. Documentarul AGERPRES descrie o spitalizare îndelungată și revenirea ei ulterioară la pregătire.

Revenirea nu a însemnat numai încheierea spitalizării. Ea a reluat o activitate în care tocmai fusese grav rănită și s-a pregătit pentru salturi la înălțimi mai mari. Anul următor avea să aducă o nouă performanță.

La 2 octombrie 1931 a realizat în România un salt de la 6.000 de metri, o performanță importantă în parașutismul feminin al epocii. În același an a primit Ordinul „Virtutea Aeronautică”, clasa „Crucea de Aur”. Era o recunoaștere oficială a rezultatelor sale, înaintea succesului din Statele Unite.

Saltul din California care i-a adus recordul mondial

Deplasarea în America a fost sprijinită printr-o colectă publică susținută de ziarul „Universul”. La începutul lui 1932, Smaranda a participat la manifestări aviatice din Statele Unite. Pe 19 mai a urmat saltul de deasupra câmpiei Sacramento.

Recordul din 1932 a fost unul mondial absolut la saltul cu parașuta, așa cum îl prezintă Complexul Muzeal Național Neamț. Cuvântul „absolut” este esențial: nu este vorba doar despre o performanță românească sau despre un rezultat remarcat într-un singur concurs.

Pentru a înțelege reușita, putem privi succesiunea faptelor: primul salt în 1928, accidentul din 1930, performanța din 1931 și recordul din 1932. Succesul american nu a apărut fără pregătire și nici nu rezumă tot ce făcuse până atunci.

Parașutistă, pilot și instructoare

Tot în 1932, în luna octombrie, a obținut în Statele Unite și un brevet de pilot pentru avioane de turism, potrivit fișei Bibliotecii „V. A. Urechia”. Cele două calificări arată de ce este prezentată atât ca parașutistă, cât și ca aviatoare.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, activitatea ei a inclus instruirea parașutiștilor și participarea la aviația sanitară. Institutul Cultural Român o menționează între aviatoarele care au activat în „Escadrila Albă”. În acest context, zborul avea un scop diferit de demonstrațiile sportive: transportul răniților și sprijinul medical.

Este o schimbare importantă de perspectivă. Într-o parte a biografiei vedem recordul și recunoașterea publică; în alta, folosirea pregătirii într-o activitate de ajutor. Niciuna dintre aceste etape nu trebuie să o ascundă pe cealaltă.

Ce rămâne dincolo de o singură cifră

Smaranda Brăescu a murit la Cluj, la 2 februarie 1948. Memoria ei este păstrată prin cercetări, publicații și expoziții. În 2022, la 90 de ani de la record, Complexul Muzeal Național Neamț a prezentat o expoziție care folosea și imagini din fototeca Muzeului Național de Istorie a României și din arhiva CNSAS.

Un portret al ei poate începe cu saltul din California, dar nu ar trebui să se oprească acolo. Primul brevet, revenirea după accident, pregătirea ca pilot și activitatea de instruire alcătuiesc împreună povestea. Recordul este reperul cel mai cunoscut; viața din jurul lui explică persoana.

Sursele consultate dau valori diferite pentru înălțimea exactă a saltului din 1932. De aceea, articolul păstrează data, locul și caracterul recordului confirmate de documentarea muzeală, fără să aleagă o măsurătoare nesigură.