Pisica birmană Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Profilul FIFe spune că rasa vine din Thailanda și Birmania și apare într-un vechi manuscris thailandez despre pisici, Smud Khoi, sub numele Thong Daeng („culoarea cuprului”).

Aproape toate pisicile birmane de azi se trag dintr-o singură pisică, Wong Mau, găsită pe străzile din Rangoon și dusă în 1930 la San Francisco de medicul Joseph C. Thompson. Wong Mau era de fapt un hibrid birman-siamez. A fost împerecheată cu masculi siamezi, iar puii cei mai închiși la culoare au stat la baza rasei, recunoscută de CFA în 1936.

Din SUA, rasa a ajuns în Anglia și apoi în Europa și Australia. Crescătorii americani și britanici au dezvoltat standarde diferite: tipul american este mai îndesat, cu capul lat și botul scurt; tipul britanic (european) este mai zvelt, cu capul în formă de pană.

Evoluția rasei

• 1871 – la prima expoziție de pisici apar două pisici „siameze” care semănau cu birmanele de azi.
• 1930 – Wong Mau ajunge din Birmania în SUA.
• 1936 – recunoscută de CFA.
• 1955 – se naște prima pisică birmană albastră, în Marea Britanie.
• 1960 – recunoscută de FIFe.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Cine stă mult acasă. Wikipedia spune că nu e potrivită să fie lăsată singură mult timp.
• Familii cu copii. Este jucăușă și atașată.
• Case cu încă o pisică. Dacă lucrezi mult, Wikipedia germană recomandă a doua pisică.
• Cine vrea o pisică vorbăreață, dar cu voce blândă.

Caracteristici fizice

Este o pisică mică spre medie, de obicei 4–6 kg, dar musculoasă și grea când o ridici: „o cărămidă învelită în mătase”. FIFe spune că poate surprinde prin greutate.

Aspect general

Tipul european (cel din standardul FIFe) are corpul mai zvelt și lung, capul în formă de pană, urechi mari, botul lung și ochi ușor migdalați. Tipul american este mai îndesat, cu capul lat, ochi rotunzi și botul scurt.

FIFe recunoaște 10 culori: maro, albastru, ciocolatiu, liliachiu, roșu și crem, plus variantele țestoasă ale acestora. Nu trebuie să aibă fire albe. Culoarea originală este un maro închis bogat, dat de gena „birmană”, care face toate culorile mai deschise decât de obicei. Pe bot, urechi și picioare se pot vedea puncte ușor mai închise.

Rase înrudite și cum le deosebești

Bombay a fost creată din pisici birmane și seamănă cu ea, dar este complet neagră. Tonkinese este încrucișarea dintre pisica birmană și cea siameză. Singapura are aceeași genă de culoare. Nu o confunda cu birmaneza sacră (Birman), care are păr semilung, ochi albaștri și labe albe.

Comportament și temperament

FIFe spune că, fiind „verișoară” cu siameza, orientala, Korat și Thai, are același caracter deschis: vorbăreață, sociabilă, jucăușă și foarte loială stăpânului. Rămâne jucăușă și la bătrânețe.

Wikipedia spune că păstrează energia de pui toată viața și are multe trăsături „de cățel”: se atașează puternic de stăpân, vine unde se întâmplă ceva și învață jocuri precum „adu” sau „prinde-l”. Mieună insistent, ca siameza, dar cu o voce mai blândă.

Socializare

FIFe spune că se înțelege cu alte pisici birmane, cu pisici de casă și chiar cu câini, dar unele sunt destul de dominante, așa că tovarășul trebuie ales cu grijă.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este foarte activă și jucăușă și are nevoie de oameni în jur. Nu e potrivită pentru o casă în care rămâne singură toată ziua.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Blana foarte scurtă și lucioasă se îngrijește ușor: ajunge o lustruire săptămânală cu mâna sau cu o mănușă de cauciuc.

Probleme de sănătate frecvente

Un studiu britanic a găsit o speranță de viață de 14,4 ani, printre cele mai mari. Rasa are însă câteva boli tipice. Diabetul apare mai des: 2,27% față de 0,58% la toate pisicile, în Anglia. Pisica birmană este rasa cea mai afectată de hipokaliemie (potasiu scăzut în sânge) și de sindromul de durere orofacială, o durere puternică a gurii la schimbarea dinților, în unele linii britanice. La linia americană există o mutație care, în dublu exemplar, produce un defect grav al capului, mereu mortal.

Teste genetice recomandate

Pentru hipokaliemie (gena WNK4), pentru gangliozidoza tip 2 (gena HEXB) și pentru defectul cranian al liniei americane (gena ALX1) mutațiile sunt cunoscute, deci părinții pot fi testați genetic.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Pisica birmană apare printre rasele despre care se spune că provoacă reacții alergice mai slabe. Cercetările pe rase întregi nu sunt însă încheiate, așa că un om alergic ar trebui să petreacă timp cu pisica înainte s-o ia.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pentru că riscul de diabet este mai mare, greutatea trebuie ținută sub control, iar mesele să fie măsurate.

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, membră FIFe).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Cere rezultatele testelor genetice ale părinților pentru hipokaliemie și gangliozidoză.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• „O cărămidă învelită în mătase”. Așa este descrisă din cauza greutății și a blănii lucioase.
• Dintr-o singură pisică. Aproape toate pisicile birmane moderne se trag din Wong Mau, adusă în SUA în 1930.
• Două standarde. Tipul american și cel european arată diferit; unele asociații le consideră rase separate.
• „Odată birmană, mereu birmană”. Spun mulți dintre cei care au avut o astfel de pisică.

Pisica în cultura populară

Manuscrisul Smud Khoi

Rasa este descrisă în vechiul manuscris thailandez despre pisici Smud Khoi, sub numele Thong Daeng, adică „culoarea cuprului”.