Scolopendra Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Nu este insectă: are mult mai mult de șase picioare.
• Cleștii cu venin provin dintr-o pereche de apendice modificate.
• Femela de S. cingulata se poate încolăci în jurul ouălor și puilor.
• Culoarea poate varia mult chiar în cadrul aceleiași specii.

Caracteristici

Corpul este alungit și turtit, împărțit în segmente. Pe cap se află antenele, iar fiecare segment purtător de picioare are o singură pereche.

La Scolopendra cingulata, picioarele pot contrasta cu trunchiul brun-gălbui sau întunecat. Exemplarele nu au toate aceeași culoare, astfel că nuanța singură nu stabilește identitatea.

Specia europeană poate ajunge la aproximativ 12 cm. Unele rude tropicale sunt mai mari, dar imaginile cu scolopendre uriașe nu trebuie luate drept dimensiune obișnuită pentru exemplarele din România.

Obiceiuri și comportamente

Scolopendrele petrec mult timp ascunse și vânează adesea când condițiile reduc riscul de uscare. Antenele și contactul cu substratul le ajută să exploreze spațiile înguste.

În general sunt animale solitare. Dacă sunt deranjate, pot încerca să fugă spre un adăpost sau se pot apăra. Corpul flexibil și numeroasele picioare permit schimbări rapide de direcție.

Observarea nu necesită manipularea. Ridicarea repetată a adăposturilor poate deranja atât animalul, cât și condițiile de umezeală de care depinde.

Habitat și distribuție geografică

Genul este prezent în multe regiuni calde ale lumii. Scolopendra cingulata este caracteristică zonei mediteraneene și se extinde către alte regiuni din Europa și vestul Asiei.

În România este cunoscută din Dobrogea și din alte zone favorabile. Cercetările au documentat și populații aflate spre limita nordică a arealului european.

Locurile aparent uscate pot oferi microhabitate mai umede sub pietre. Pentru aceste nevertebrate, condițiile de sub un adăpost pot conta mai mult decât aspectul general al peisajului.

Dietă și metode de hrănire

Scolopendrele capturează în principal alte animale mici, inclusiv insecte și alte artropode. Speciile tropicale de talie mare pot lua și vertebrate mici, dar acest lucru nu descrie meniul fiecărui exemplar.

Prada este prinsă cu ajutorul corpului și al apendicelor. Forcipulele, cleștii aflați imediat sub cap, introduc venin și ajută la imobilizare.

Veninul este o adaptare pentru vânătoare și apărare. Mușcătura unui exemplar mare poate fi dureroasă, motiv pentru care animalul se observă fără a fi apucat cu mâna.

Reproducere și ciclu de viață

La Scolopendra cingulata, femela depune ouă într-un adăpost și se încolăcește în jurul lor. Îngrijirea continuă și după eclozare, până când puii sunt mai dezvoltați.

Studiile de laborator au arătat că prezența mamei este importantă pentru supraviețuirea etapelor timpurii. Aceasta este o formă de îngrijire parentală, deși animalul nu seamănă cu speciile la care ne gândim de obicei ca părinți grijulii.

Creșterea implică năpârliri. Durata dezvoltării diferă între specii și condiții, astfel că un singur calendar nu se poate aplica întregului gen.

Nume și istorie

Scolopendra este numele unui gen din familia Scolopendridae, clasa Chilopoda. În română este folosit și ca nume comun pentru acești prădători cu multe picioare.

Nu trebuie confundați cu diplopodele, care au de regulă două perechi de picioare pe segmentele duble și o altă organizare a corpului.

Ambele grupuri sunt artropode. Termenii populari care sugerează o sută sau o mie de picioare nu reprezintă o numărătoare exactă.

Stare de conservare și amenințări

Situația de conservare diferă între specii și populații. O specie răspândită în jurul Mediteranei poate avea populații mici și izolate la marginea arealului.

Aceste populații ajută la înțelegerea istoriei răspândirii și a adaptării la climă. Pierderea adăposturilor și modificarea habitatului pot afecta condițiile locale.

Scolopendrele fac parte din fauna din România și din rețelele naturale de prădători. Rolul lor nu se reduce la reacția pe care o provoacă aspectul sau veninul.