Crevetele Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Se ascunde chiar sub suprafața nisipului. Ochii și antenele pot rămâne la vedere.
• Își adaptează culoarea la fundul apei. Celulele cu pigment contribuie la potrivirea cu mediul.
• Femela transportă ouăle. Acestea rămân fixate sub abdomen până la eclozare.
• Crește prin năpârlire. Învelișul exterior este înlocuit periodic.

Recorduri și superlative

Ascunderea în nisip poate fi foarte rapidă. Studiul citat de MarLIN descrie îngroparea în aproximativ 9–10 secunde, prin mișcarea apendicelor și acoperirea spatelui cu sediment.

Experimente publicate în Scientific Reports au arătat adaptări repetate ale culorii într-un interval de o oră. Reacția depinde de lumină, de culoarea sedimentului și de individ. Îngroparea și camuflajul lucrează împreună.

Caracteristici

Corpul este alungit și ușor turtit de sus în jos. Antenele principale pot fi aproape la fel de lungi ca animalul. Abdomenul segmentat se termină într-o coadă desfăcută ca un evantai.

Între ochi se află o prelungire scurtă și bontă, numită rostru. Acest detaliu ajută la identificare. Unele rude au un rostru mult mai lung.

Crevetele aparține nevertebratelor. Învelișul exterior susține corpul și protejează țesuturile. Articulațiile permit mișcarea picioarelor și îndoirea abdomenului.

Obiceiuri și comportamente

Pe fundul apei, crevetele alternează mersul cu scurte deplasări prin înot. La pericol se poate retrage brusc și se îngroapă din nou. Petele sale se confundă cu granulele sedimentului.

Hrănirea se intensifică în întuneric. În ape foarte tulburi poate fi activ și ziua, deoarece lumina ajunge mai greu la fund.

Cromatoforii sunt celule în care pigmentul se distribuie diferit. Această schimbare modifică aspectul corpului și contribuie la camuflaj. Studiile arată diferențe vizibile între indivizi.

Habitat și distribuție geografică

Specia este răspândită în Atlanticul de Nord-Est, în Baltica și în Mediterană. Preferă fundurile cu nisip sau mâl, unde se poate ascunde. Estuarele oferă ape puțin adânci și multă hrană.

Tolerează și apa salmastră, rezultată din amestecul apei dulci cu cea marină. Puii folosesc frecvent zonele de lângă coastă. Distribuția se poate schimba sezonier, în funcție de temperatură și salinitate.

Dietă și metode de hrănire

Crevetele caută viermi marini, mici crustacee și moluște. Consumă și resturi de origine animală. În conținutul digestiv au fost găsite și alge.

Hrana este prinsă și adusă la gură cu ajutorul apendicelor. Creveții transformă astfel resursele de pe fundul apei în hrană pentru pești și păsări. În Marea Wadden ocupă un loc important în rețeaua trofică.

Reproducere și ciclu de viață

După împerechere, femela fixează ouăle pe apendicele abdominale. Dezvoltarea poate dura aproximativ 4–13 săptămâni, în funcție de temperatură. Ouăle sunt purtate până când larvele eclozează.

Larvele trăiesc o perioadă în masa apei și sunt transportate de curenți. După mai multe transformări ajung la viața de pe fund. Juvenilii găsesc adăpost și hrană în apele costiere.

În timpul creșterii, animalul năpârlește de mai multe ori. Hrana și temperatura influențează viteza dezvoltării. Imediat după năpârlire, noul înveliș are nevoie de timp pentru a se întări.

Nume și istorie

Numele științific acceptat este Crangon crangon, atribuit lui Linnaeus în 1758. Specia aparține familiei Crangonidae și ordinului Decapoda. Acest ordin include și crabii și homarii.

În sursele englezești apare ca brown shrimp sau common shrimp. Denumirea românească „crevete” acoperă numeroase specii. Aici sunt descrise trăsăturile crevetelui cenușiu european.

Stare de conservare și amenințări

SeaLifeBase indică specia drept neevaluată global de IUCN. În multe zone europene este comună, dar abundența diferă între locuri și ani.

Pescuitul intens poate afecta creveții și alte animale capturate împreună cu ei. Marine Conservation Society evaluează separat pescăriile, deoarece metodele și gestionarea lor diferă.

În Marea Wadden, conservarea urmărește și păstrarea proceselor naturale ale habitatului. Zonele puțin adânci sunt importante pentru juvenili. Monitorizarea populațiilor și reducerea capturilor accidentale contribuie la protejarea acestui sistem.