Havana Brown Caracteristici, Istorie și Îngrijire

Istorie și origine

Pisici complet maro de tip siamez existau în Marea Britanie și Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar au fost uitate când siameza cu puncte și ochi albaștri a devenit la modă.

La începutul anilor 1950, un grup de crescătoare britanice, „The Havana Group” (mai târziu „The Chestnut Brown Group”), a încrucișat siameze care purtau gena ciocolatiu cu pisici negre care o purtau și ele, obținând pui maro-ciocolatii. Câțiva au ajuns în SUA, unde crescătorii au păstrat aspectul specific. CFA a înregistrat rasa în 1959 și i-a dat campionat în 1964.

Evoluția rasei

• Sfârșitul secolului al XIX-lea – pisici maro de tip siamez în Europa.
• Începutul anilor 1950 – „The Havana Group” creează rasa în Marea Britanie.
• Mijlocul anilor 1950 – primele pisici ajung în SUA.
• 1959 – înregistrată de CFA.
• 1964 – campionat la CFA.

Pe scurt: pentru cine e potrivită

• Familii care stau mult acasă. Wikipedia spune că nu se simte bine lăsată mult singură.
• Case cu câine. Devine des cea mai bună prietenă a câinelui familiei.
• Cine călătorește. Mulți proprietari spun că suportă ușor drumurile.
• Cine vrea o pisică ușor de îngrijit.

Caracteristici fizice

Este o pisică echilibrată, de mărime medie, musculoasă, cu corp de lungime medie, fără trăsături extreme. Masculii sunt mai mari; Wikipedia germană dă în medie 3,5 kg la masculi și 2,7 kg la femele. Pisicile sterilizate se pot îngrășa.

Aspect general

Capul este puțin mai lung decât lat, dar nu în formă de pană; din profil, botul are o adâncitură clară în dreptul ochilor. Urechile sunt destul de mari. Ochii sunt verzi, mustățile maro, iar pernuțele labelor roz, niciodată negre.

Blana trebuie să fie maro cald, de obicei roșcat, fără dungi vizibile. Puii au dungi, dar ele dispar complet până la un an.

Rase înrudite și cum le deosebești

În Europa, numele „Havana” este folosit și pentru orientala cu păr scurt de culoare ciocolatie, mai zveltă. Havana Brown din America de Nord are un tip mai moderat. Rasa provine din pisica siameză.

Comportament și temperament

CFA spune că este foarte inteligentă și curioasă, dar nu băgăcioasă: o interesează ce e în dulap, dar mai degrabă așteaptă să-l deschizi decât să-l deschidă singură. Își arată afecțiunea atingându-te cu laba și cercetează lucrurile noi tot cu laba. Unele pisici sunt timide și se atașează mai ales de un membru al familiei.

Wikipedia franceză o descrie ca vioaie și jucăușă, dar iubitoare de confortul casei; îi place să „stea de vorbă” cu stăpânii și caută mereu contactul.

Socializare

Wikipedia spune că se atașează mult de familie și devine des cea mai bună prietenă a câinelui casei.

Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.

Obiceiuri în casă

Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.

Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.

Viața în casă și activitate

Este moderat de activă și vrea să participe la viața de zi cu zi a familiei.

Recomandări pentru o viață echilibrată

• Schimbă jucăriile din când în când, ca să nu se plictisească.
• Joacă-te cu ea în reprize scurte, de câteva ori pe zi.
• Dacă iese afară, fă-o într-un spațiu îngrădit sau pe un balcon cu plasă.

Îngrijire și sănătate

Îngrijirea blănii

Wikipedia spune că cere foarte puțină îngrijire: o periere blândă și o ștergere cu o cârpă umedă, o dată sau de două ori pe săptămână.

Probleme de sănătate frecvente

Wikipedia spune că nu sunt cunoscute boli genetice asociate rasei. Poate avea puțin mai des gingivită, din cauza strămoșilor siamezi.

Teste genetice recomandate

Nu există un test genetic cerut pentru rasă. Igiena dentară regulată ajută la prevenirea gingivitei.

Este hipoalergenică?

Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.

Alte aspecte de îngrijire

• Controale la veterinar o dată pe an.
• Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
• Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
• Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.

Dietă și nutriție

Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.

Recomandări pentru o dietă sănătoasă

Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.

• Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
• Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
• Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.

Alimente și substanțe periculoase

Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:

• Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
• Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
• Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
• Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.

Reproducere și dezvoltare

Maturitatea

Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.

Împerecherea și gestația

Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.

Grupa de sânge

Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.

Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.

Îngrijirea puilor

Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.

Sterilizarea

Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.

Cum alegi un pui

• Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, CFA sau TICA).
• Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
• Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
• Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.

Curiozități și fapte interesante

• „Brownie”. Porecla vine de la spiridușul de casă din folclorul scoțian, care stă aproape de oameni și îi ajută.
• Vorbește cu laba. Atinge oamenii cu laba ca să-și arate afecțiunea.
• Mustăți maro. Standardul cere ca și mustățile să fie maro.
• Dungi care dispar. Puii au dungi, care dispar complet până la un an.

Pisica în cultura populară

„Brownie”, spiridușul scoțian

Crescătorii i-au dat porecla „Brownie”, după spiridușul de casă din folclorul scoțian, care trăiește aproape de oameni și îi ajută, uneori făcând și pozne.