Macacul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Macacii japonezi din munții Japoniei se încălzesc iarna în izvoare termale.
• O femelă de macac japonez a început să spele cartofii în apă, iar obiceiul s-a răspândit în grup.
• Factorul Rh din grupele de sânge are numele după macacul rhesus.
• Macacul berber este singura maimuță care trăiește liberă în Europa, pe stânca Gibraltarului.

Caracteristici

Macacii au corpul robust, fața golașă și blana de obicei cafenie, cenușie sau neagră. Lungimea cozii diferă mult: unele specii au coadă lungă, altele aproape deloc, ca macacul berber.

Masculii sunt mai mari decât femelele și au canini lungi. Au pungi în obraji, unde depozitează temporar hrana, ca să o mănânce în siguranță.

Obiceiuri și comportamente

Ca multe alte maimuțe, macacii trăiesc în grupuri de la câteva până la peste o sută de animale. Femelele rămân de obicei în grupul în care s-au născut, iar masculii pleacă la maturitate.

Își îngrijesc reciproc blana, ceea ce întărește prieteniile și reduce conflictele. Învață repede prin imitare. Unele grupuri folosesc pietre ca unelte sau spală hrana în apă.

Habitat și distribuție geografică

Genul este răspândit în Asia, din Afganistan și India până în China, Japonia și Indonezia. Macacul berber trăiește în munții Atlas din Maroc și Algeria, iar o populație mică în Gibraltar.

Macacii folosesc habitate foarte diferite, de la păduri tropicale la munți reci și orașe aglomerate. Macacul japonez trăiește mai la nord decât orice altă maimuță în afară de om. Fac parte din primate, alături de babuini.

Dietă și metode de hrănire

Sunt omnivori. Mănâncă fructe, semințe, frunze, flori, ciuperci, insecte, crabi, ouă și uneori animale mici.

În orașe și temple, mulți macaci se obișnuiesc cu hrana oamenilor și pot fura din genți sau case. Hrănirea lor de către turiști le schimbă comportamentul și poate duce la mușcături.

Reproducere și ciclu de viață

Femelele nasc de obicei un singur pui, după o sarcină de circa cinci-șase luni. Puiul stă agățat de burta mamei, apoi călătorește pe spatele ei.

Femelele înrudite ajută la îngrijirea puilor. Macacii devin maturi după trei-cinci ani, iar femelele pot naște o dată pe an sau o dată la doi ani.

Nume și istorie

Numele „macac” vine din portugheză, dintr-un cuvânt luat dintr-o limbă din Africa.

Macacul rhesus a fost folosit mult în cercetarea medicală. Factorul Rh din sânge a fost descoperit în experimente cu această specie, iar în 1949 un macac rhesus numit Albert II a fost printre primele maimuțe trimise la mare altitudine cu o rachetă.

Stare de conservare și amenințări

Statutul diferă mult între specii. Macacul rhesus și macacul cu coadă lungă sunt răspândite, dar macacul berber și macacul cu coadă de leu sunt periclitate (EN).

Amenințările principale sunt tăierea pădurilor, vânătoarea și comerțul ilegal cu pui pentru animale de companie. Conflictele cu oamenii cresc acolo unde macacii pierd habitatul și ajung în localități.