Scalarul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Perechea poate ventila icrele prin mișcarea înotătoarelor.
• Dungile întunecate caracterizează forma sălbatică, dar varietățile de acvariu au multe alte culori.
• Înotătoarele pelviene arată ca două fire lungi sub corp.
• Un scalar adult poate înghiți pești suficient de mici, inclusiv unii colegi de acvariu.

Caracteristici

Corpul scalarului este mult mai înalt decât lat. Înotătoarele dorsală și anală prelungesc acest profil, iar cele pelviene sunt înguste și alungite. Forma îl ajută să se miște printre obstacolele verticale din habitat.

Exemplarele sălbatice au un fond argintiu și benzi întunecate. În acvaristică există forme negre, aurii, marmorate sau cu pete portocalii. Unele varietăți au înotătoare foarte lungi.

Lungimea corpului nu descrie tot spațiul necesar. La alegerea acvariului contează și înălțimea, deoarece înotătoarele trebuie să rămână libere.

Obiceiuri și comportamente

Scalarul explorează zonele cu plante și adăposturi, dar poate deveni teritorial. Perechile care se reproduc alungă peștii ce se apropie de pontă. Agresivitatea depinde de spațiu, de grup și de etapa reproducerii.

În îngrijire are nevoie de un acvariu suficient de înalt, cu loc pentru înot și refugii. Curentul foarte puternic nu reproduce apele liniștite pe care le folosește frecvent.

Compatibilitatea se judecă după talia adulților. Un pește mic poate deveni pradă chiar dacă scalarul părea liniștit în alte situații.

Habitat și distribuție geografică

Specia este răspândită în bazinul Amazonului și în alte bazine din nordul Americii de Sud. Folosește ape lente, zone inundabile și locuri cu vegetație sau lemn scufundat. Apa poate fi limpede ori tulbure.

Rădăcinile și plantele oferă adăpost și suprafețe pentru reproducere. Aceste habitate fac parte din rețeaua de ape a Amazonului, unde nivelul apei schimbă accesul la hrană și refugii.

Dietă și metode de hrănire

Hrana include viermi, crustacee mici și alte animale acvatice. Peștii foarte mici pot intra și ei în meniu. Scalarul nu are o dietă exclusiv vegetală.

În acvariu se oferă hrană completă potrivită speciei și alimente variate, în porții pe care le poate consuma. Resturile favorizează deteriorarea apei.

Un exemplar care refuză constant hrana trebuie observat împreună cu ceilalți pești: competiția, stresul și condițiile apei pot influența comportamentul alimentar.

Reproducere și ciclu de viață

Perechea alege și curăță o suprafață, adesea o frunză lată sau un suport aproape vertical. Femela depune icrele, iar masculul le fertilizează. Părinții pot păzi ponta și pot mișca apa peste ea.

După eclozare, larvele folosesc rezervele sacului vitelin. Mai târziu încep să înoate și să caute hrană foarte mică.

Îngrijirea parentală nu garantează supraviețuirea întregii ponte. Tulburarea perechii și condițiile nepotrivite pot duce la pierderea icrelor.

Nume și istorie

Denumirea științifică este Pterophyllum scalare, descrisă de Schultze în 1823. Scalarul aparține familiei ciclidelor. În comerț apar și specii înrudite, precum Pterophyllum altum, care necesită identificare separată.

Numele englezesc angelfish se folosește și pentru alți pești, inclusiv specii marine fără legătură apropiată. Scalarul prezentat aici este un animal de apă dulce.

Stare de conservare și amenințări

Specia este încadrată global la risc scăzut, LC. Acest statut nu înseamnă că orice populație locală este ferită de degradarea habitatului. Păstrarea calității apei și a vegetației riverane protejează locurile de hrănire și reproducere.

Varietățile ornamentale se cresc în sisteme controlate. Nu se eliberează în natură, unde introducerea unor pești poate afecta comunitățile locale.