Animale care se orientează cu ajutorul ecoului
Mulți lilieci, delfinii, orcile, cașaloții și narvalii pot folosi ecoul pentru a se orienta și a găsi hrană. Această capacitate se numește ecolocație: animalul emite sunete și folosește ecourile lor pentru a obține informații despre ce se află în jur.
Cum funcționează ecolocația?
- Animalul emite un sunet.
- Sunetul întâlnește un obiect sau o pradă și se reflectă.
- Ecoul revine la animal, care îl recepționează și îl interpretează.
Timpul până la întoarcerea ecoului oferă informații despre distanță. Alte caracteristici ale ecoului pot ajuta la identificarea țintei. Sunetul completează informațiile obținute prin celelalte simțuri.
Ce animale folosesc ecoul?
- Liliecii care folosesc ecolocația: pot detecta obstacole și pradă în zbor. Nu toate speciile de lilieci au această capacitate.
- Delfinii: emit clicuri și recepționează ecourile lor în apă.
- Orcile: pot folosi ecolocația pentru găsirea peștilor; modul de vânătoare diferă între populații.
- Cașaloții: folosesc clicuri în căutarea prăzii, inclusiv în timpul scufundărilor.
- Narvalii: produc clicuri de ecolocație, documentate prin înregistrări acustice.
Nu orice sunet este folosit pentru orientare
Un animal poate produce sunete și pentru a comunica. Un strigăt sau un fluierat nu înseamnă automat ecolocație. Aceasta presupune folosirea ecoului propriilor sunete pentru a afla ceva despre mediul din jur.
Liliecii nu sunt orbi. La speciile care folosesc ecolocația, aceasta poate funcționa împreună cu vederea și auzul sunetelor produse de alte animale.
