Marsuinul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Marsuinul trebuie să mănânce aproape continuu, pentru că pierde repede căldura în apă.
• Dinții lui sunt turtiți ca niște lopățele, nu conici ca la delfini.
• În Marea Neagră trăiește o subspecie aparte, separată de populațiile din Atlantic de mii de ani.
• Mulți marsuini mor prinși accidental în plasele pentru calcan.

Caracteristici

Marsuinul are corpul îndesat, cenușiu-închis pe spate și deschis pe burtă. Capul este mic, fără bot alungit, iar înotătoarea dorsală este mică și triunghiulară.

Este mult mai mic decât delfinul cu bot gros. Femelele sunt puțin mai mari decât masculii.

Obiceiuri și comportamente

Marsuinii trăiesc singuri sau în grupuri mici, de 2–5 animale. Sunt timizi și evită bărcile.

Când respiră, ies la suprafață cu o mișcare de rostogolire, abia vizibilă, și scot un pufăit scurt. Folosesc ecolocația: scot clicuri de frecvență foarte înaltă și ascultă ecoul, ca să găsească prada și să se orienteze. Este unul dintre animalele care se orientează cu ajutorul ecoului.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în apele costiere reci din Atlanticul de Nord, Pacificul de Nord și Marea Baltică. O populație izolată trăiește în Marea Neagră, Marea de Azov și uneori în Marea Marmara.

În apele românești apare de-a lungul litoralului, mai ales primăvara, când urmărește bancurile de pești. Face parte din mamiferele marine ale țării.

Dietă și metode de hrănire

Marsuinul mănâncă pești mici. În Marea Neagră, hrana principală sunt hamsia, șprotul, guvizii și barbunul.

Pentru că este mic, pierde repede căldura în apă rece. De aceea trebuie să mănânce mult, aproape tot timpul, ca să-și mențină temperatura corpului.

Reproducere și ciclu de viață

Femela naște un singur pui, după o gestație de circa 10–11 luni. Puiul se naște sub apă, cu coada înainte, iar mama îl ajută să iasă la suprafață pentru prima respirație.

Puiul suge lapte gras câteva luni. Femelele pot rămâne însărcinate în timp ce alăptează încă puiul anterior.

Nume și istorie

Numele „marsuin” vine din franceză, din „marsouin”, care înseamnă, aproximativ, „porc de mare”. În unele surse românești mai vechi apare și sub numele de „porc de mare”.

Subspecia din Marea Neagră, Phocoena phocoena relicta, este o rămășiță a unor populații care au intrat în această mare în trecutul îndepărtat.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată global cu risc scăzut (LC), dar marsuinul din Marea Neagră este periclitat (EN). În secolul XX, zeci de mii de cetacee au fost vânate în Marea Neagră pentru grăsime, până la interzicerea vânătorii în 1983 în fosta URSS, România și Bulgaria.

Astăzi, pericolul principal sunt plasele fixe pentru calcan, în care marsuinii rămân prinși și se îneacă. Poluarea și zgomotul subacvatic îi afectează și ele. În România, toate cetaceele sunt strict protejate.