Caracatita Informații interesante și curiozități

Caracatita

Caracatițele (Octopoda) sunt cefalopode extrem de inteligente și flexibile, recunoscute pentru capacitatea lor unică de camuflaj, abilitatea de a scăpa rapid de prădători și comportamentul complex. Aceste nevertebrate marine sunt răspândite în toate oceanele lumii, de la apele de coastă până la adâncimi extreme.

Sunt considerate unele dintre cele mai inteligente animale marine, având capacitatea de a învăța, de a rezolva probleme și de a folosi unelte primitive. Cu trei inimi, sânge albastru și o flexibilitate uimitoare care le permite să se strecoare prin spații foarte înguste, caracatițele sunt adevăratele maestre ale supraviețuirii în ocean. Datorită acestor trăsături remarcabile, ele fascinează oamenii de știință și pasionații de viață marină din întreaga lume.

    Informații rapide

    Nume comun Caracatiță
    Nume științific Octopoda
    Durata medie de viață 1-5 ani (în funcție de specie)
    Viteza maximă Aproximativ 40 km/h (prin propulsie cu jet)
    Dimensiuni 5 cm – 6 m (în funcție de specie)
    Greutate 3 g – 270 kg
    Tip de dietă Carnivor (pești, crustacee, moluște)
    Principalii prădători Rechini, foci, delfini, pești mari, oameni
    Statut de conservare Majoritatea speciilor sunt stabile; unele sunt vulnerabile (conform IUCN)
    Specii principale Caracatița comună (Octopus vulgaris), Caracatița gigant a Pacificului (Enteroctopus dofleini), Caracatița cu inele albastre (Hapalochlaena)
    Distribuție Oceanele Atlantic, Pacific, Indian, Arctic și Antarctic
    Habitat Recifuri de corali, funduri nisipoase, peșteri subacvatice, zone abisale

    Curiozități și Fapte Fascinante

    • Caracatițele au trei inimi și sânge albastru – Două inimi pompează sânge spre branhii, iar una distribuie oxigenul în restul corpului. Pigmentul respirator principal este hemocianina, care conține cupru și dă sângelui o culoare albastră.

    • Sunt experte în camuflaj – Pielea caracatițelor conține celule speciale numite cromatofori, care le permit să își schimbe instantaneu culoarea și textura pentru a se potrivi cu mediul înconjurător.

    • Pot regenera tentaculele pierdute – Dacă sunt atacate, caracatițele își pot lăsa intenționat unul dintre tentacule în urmă pentru a distrage prădătorul și pot regenera complet membrul pierdut în câteva luni.

    • Au un sistem nervos extrem de complex – Aproximativ două treimi din neuronii unei caracatițe nu sunt concentrați în creier, ci în tentacule, ceea ce le permite fiecărui braț să acționeze independent.

    • Folosește propulsia cu jet pentru a scăpa de pericole – Se poate deplasa rapid eliminând un jet de apă puternic prin sifonul său.

    • Caracatițele cu inele albastre sunt printre cele mai veninoase animale marine – Veninul lor conține tetrodotoxină, care poate provoca paralizie respiratorie și moarte la oameni.

    • Sunt capabile să rezolve probleme complexe – Studiile au demonstrat că pot deschide borcane, naviga prin labirinturi și chiar învăța prin observație.

    • Nu au schelet osos – Singura parte rigidă a corpului lor este ciocul cornos, similar celui al unui papagal, ceea ce le permite să se strecoare prin spații extrem de înguste.

    • Femelele își sacrifică viața pentru pui – După depunerea ouălor, femela încetează să mănânce și moare după eclozarea acestora.

    • Caracatițele pot folosi „unelte” – Au fost observate utilizând cochilii sau nuci de cocos pentru a se adăposti sau a se proteja de prădători.


    Recorduri și Superlative

    • Cea mai mare caracatițăEnteroctopus dofleini (Caracatița gigant a Pacificului) poate atinge o anvergură de peste 6 metri și o greutate de 270 kg.

    • Cea mai mică caracatițăOctopus wolfi, o specie descoperită în apele Indo-Pacificului, are doar 2,5 cm lungime și cântărește mai puțin de 1 g.

    • Cea mai inteligentă caracatiță – Caracatița comună (Octopus vulgaris) este considerată una dintre cele mai inteligente nevertebrate, având capacități avansate de învățare și memorie.

    • Cea mai periculoasă caracatițăHapalochlaena (Caracatița cu inele albastre) este extrem de veninoasă, iar mușcătura sa poate ucide un om în câteva minute.

    • Cea mai profundă caracatiță descoperităGrimpoteuthis (Caracatița Dumbo) trăiește la adâncimi de peste 7.000 de metri și se deplasează prin bătăi lente ale „urechilor” sale.

    • Cea mai lungă speranță de viață – Caracatița gigant a Pacificului poate trăi până la 5 ani, mult mai mult decât majoritatea speciilor, care trăiesc doar 1-2 ani.

    Caracteristici

    Caracatițele sunt cefalopode moluște din ordinul Octopoda, recunoscute pentru corpul lor moale, flexibilitatea incredibilă și inteligența remarcabilă. Acestea sunt echipate cu opt brațe musculoase pline de ventuze, un sistem nervos avansat și mecanisme de apărare uimitoare.

    Caracteristici fizice principale:

    • Corp moale și flexibil – Caracatițele nu au schelet osos, ceea ce le permite să se strecoare prin spații foarte înguste.
    • Opt tentacule puternice – Fiecare braț este acoperit cu ventuze, care sunt extrem de sensibile și ajută la prinderea prăzii, explorarea mediului și manipularea obiectelor.
    • Cioc cornos puternic – Singura structură rigidă a caracatiței este ciocul său, care este asemănător cu cel al unui papagal și este folosit pentru a sfărâma cochiliile prăzii.
    • Trei inimi și sânge albastru – Două inimi pompează sânge spre branhii, iar una distribuie oxigenul în restul corpului. Sângele lor conține hemocianină, un pigment bazat pe cupru, care îi conferă culoarea albastră.
    • Piele adaptabilă – Caracatițele își pot schimba culoarea și textura pielii în câteva secunde datorită celulelor specializate numite cromatofori și leucofori.
    • Sistem nervos complex – Aproximativ două treimi din neuronii unei caracatițe se află în tentacule, ceea ce le permite fiecărui braț să acționeze aproape independent de creier.

    Adaptări unice pentru supraviețuire:

    • Camuflaj instantaneu – Caracatițele își pot schimba rapid culoarea și textura pentru a se confunda cu mediul înconjurător.
    • Propulsie cu jet – Împing apa prin sifon pentru a se deplasa rapid și a scăpa de prădători.
    • Secretă cerneală pentru apărare – Dacă sunt amenințate, eliberează un nor de cerneală care le ajută să se ascundă sau să dezorienteze atacatorii.
    • Regenerarea tentaculelor – Dacă pierd un braț în luptă, acesta se regenerează complet în câteva luni.

    Obiceiuri și Comportamente

    Caracatițele sunt creaturi solitare și teritoriale, cu un comportament extrem de complex. Sunt recunoscute pentru inteligența lor, abilitatea de a rezolva probleme și capacitatea de a interacționa cu mediul într-un mod sofisticat.

    Comportament social și mod de viață:

    • Sunt solitare – Majoritatea speciilor trăiesc singure, întâlnindu-se cu alte caracatițe doar pentru împerechere.
    • Își stabilesc teritorii – Caracatițele își aleg zone de locuit pe fundul oceanului, unde își construiesc adăposturi din pietre, cochilii sau corali.
    • Sunt active mai ales noaptea – Majoritatea caracatițelor sunt nocturne și vânează după lăsarea întunericului.
    • Își folosesc tentaculele pentru explorare – Brațele lor sunt extrem de sensibile și pot detecta vibrații, texturi și compoziția chimică a apei.

    Tehnici de vânătoare și hrănire:

    • Atacuri surpriză – Se furișează aproape de pradă și folosesc brațele pentru a o prinde rapid.
    • Paralizarea prăzii – Unele specii secretă venin prin cioc pentru a imobiliza crustaceele sau peștii.
    • Utilizarea instrumentelor – Caracatițele au fost observate folosind scoici sau obiecte pentru a se proteja de prădători sau pentru a captura prada.

    Metode de apărare și supraviețuire:

    • Eliberarea de cerneală – Dacă sunt atacate, caracatițele eliberează un nor de cerneală care le camuflează evadarea.
    • Camuflaj avansat – Unele specii își pot imita perfect mediul înconjurător, luând aspectul nisipului, coralilor sau rocilor.
    • Tactici de înșelare – Caracatița mimetică (Thaumoctopus mimicus) poate imita aspectul și comportamentul altor animale marine, cum ar fi peștele-leu sau meduzele.

    Habitat și Distribuție Geografică

    Caracatițele sunt întâlnite în toate oceanele lumii, de la recifurile tropicale la adâncurile oceanice. Ele preferă zonele cu ascunzișuri naturale, cum ar fi recifurile de corali, peșterile subacvatice și fundurile nisipoase.

    Tipuri de habitat:

    • Recifuri de corali – Caracatițele mici, precum Octopus vulgaris, trăiesc adesea în recife, unde găsesc ascunzișuri sigure și hrană abundentă.
    • Zone nisipoase și stâncoase – Se ascund în crăpături de rocă sau își sapă vizuini în nisip.
    • Adâncurile oceanice – Specii precum caracatița Dumbo (Grimpoteuthis) trăiesc la adâncimi de peste 7.000 de metri.
    • Zone temperate și polare – Unele specii, precum Enteroctopus dofleini, pot fi găsite în apele reci din nordul Pacificului.

    Distribuție geografică și populație estimativă:

    RegiuneaSpecii prezentePopulație estimativă
    Oceanul Atlantic Octopus vulgaris, Eledone cirrhosa Stabilă
    Oceanul Pacific Enteroctopus dofleini, Hapalochlaena Stabilă
    Oceanul Indian Octopus cyanea, Amphioctopus marginatus Stabilă
    Oceanul Arctic Specii de adâncime Necunoscută
    Oceanul Antarctic Megaleledone setebos Necunoscută

    Impactul schimbărilor climatice asupra habitatului:

    • Creșterea temperaturii oceanelor – Modifică distribuția caracatițelor, împingându-le spre ape mai adânci și mai reci.
    • Poluarea apei și pescuitul excesiv – Afectează sursele lor de hrană și distruge recifele de corali, habitatul multor specii.
    • Acidificarea oceanelor – Poate afecta structura biologică a caracatițelor, în special a celor care depind de crustacee pentru hrană.

    Caracatițele sunt adaptabile și inteligente, ceea ce le ajută să facă față schimbărilor din mediul lor, dar pierderea habitatului și pescuitul excesiv pot avea un impact negativ asupra populațiilor lor.

    Dietă și Metode de Hrănire

    Caracatițele sunt prădători carnivori care folosesc strategii ingenioase pentru a captura și consuma prada. Fiind extrem de flexibile și agile, ele pot vâna în aproape orice mediu marin, de la recifuri de corali la fundurile nisipoase și adâncurile oceanice.

    Alimentația principală:

    • Crustacee – Crabi, homari, creveți.
    • Pești mici – Caracatițele mai mari vânează și pești de dimensiuni reduse.
    • Moluste și alte cefalopode – Se hrănesc frecvent cu scoici, midii și chiar cu alte caracatițe mai mici.
    • Carne moale – Unele specii consumă și anemone de mare sau meduze.

    Tehnici de vânătoare:

    • Camuflaj și atac prin surprindere – Caracatițele se ascund și își schimbă culoarea pentru a se apropia neobservate de pradă.
    • Imobilizarea prăzii cu tentaculele – Ventuzele puternice le permit să prindă și să țină ferm prada.
    • Utilizarea veninului – Multe specii injectează o toxină care paralizează prada și descompune țesuturile moi, facilitând hrănirea.
    • Ciocul cornos pentru spargerea cochiliilor – Cu ajutorul ciocului puternic, caracatițele pot sparge cochiliile dure ale crabilor și scoicilor.

    Dieta în funcție de habitat:

    HabitatTip de hrană principală
    Recifuri de corali Crustacee, pești mici
    Zone nisipoase Moluște, viermi marini
    Adâncuri oceanice Pești de adâncime, cefalopode
    Ape polare Crustacee, midii, anemone

    Reproducere și Ciclu de Viață

    Caracatițele au un ciclu de viață unic, caracterizat printr-o reproducere intensă urmată de moarte. Femelele fac sacrificii extreme pentru a asigura supraviețuirea puilor, iar masculii mor la scurt timp după împerechere.

    Împerecherea:

    • Maturitatea sexuală – Majoritatea caracatițelor se reproduc la vârsta de 1-2 ani.
    • Transferul spermei – Masculii folosesc un braț modificat, numit hectocotil, pentru a introduce sperma în cavitatea femelei.
    • Sacrificiul masculului – După împerechere, masculii încetează să se hrănească și mor în câteva săptămâni sau luni.

    Perioada de incubație:

    • Femela depune între 100 și 200.000 de ouă, în funcție de specie.
    • Protejarea ouălor – Femela rămâne lângă ele, ventilându-le constant cu apă oxigenată și eliminând eventualii prădători.
    • Lipsa hranei – Femela nu mănâncă în această perioadă și moare la scurt timp după eclozare.

    Dezvoltarea puilor:

    • Ouăle eclozează în câteva săptămâni sau luni, în funcție de temperatură și specie.
    • Puii plutesc în plancton pentru o perioadă înainte de a se stabili pe fundul oceanului.
    • Creștere rapidă – Puii se dezvoltă rapid, ajungând la maturitate în mai puțin de un an.

    Durata de viață:

    • Caracatițele mici trăiesc doar 1-2 ani.
    • Caracatița gigant a Pacificului poate trăi până la 5 ani, fiind una dintre cele mai longevive specii.

    Nume și Istorie

    Caracatițele sunt unele dintre cele mai fascinante creaturi marine, fiind menționate în mituri, legende și studiate intens în biologie și neuroștiințe.

    Originea și etimologia numelui:

    • Cuvântul „caracatiță” provine din termenul grecesc oktṓpous, care înseamnă „opt picioare”.
    • În engleză, „octopus” a fost preluat din greacă prin latină.

    Clasificare taxonomică:

    Categorie taxonomicăDenumire
    Regn Animalia
    Încrengătură Mollusca
    Clasă Cephalopoda
    Ordin Octopoda
    Familii principale Octopodidae, Enteroctopodidae
    Specii notabile Octopus vulgaris, Enteroctopus dofleini, Hapalochlaena

    Descoperirea și documentarea:

    • Antichitate – Caracatițele au fost descrise de Aristotel, care le considera creaturi inteligente.
    • Evul Mediu – Apăreau în legende nordice sub numele de „Kraken”, o creatură marină gigantică.
    • Secolul XIX – Primele studii științifice despre comportamentul caracatițelor au fost realizate.

    Rolul caracatițelor în mitologie:

    • Krakenul scandinav – O creatură marină legendară care, conform poveștilor vikingilor, ataca nave.
    • Caracatița ca simbol al misterului – În multe culturi, caracatița este asociată cu enigmele oceanului.

    Caracatițele rămân un subiect de cercetare fascinant, datorită inteligenței lor și a abilităților unice de adaptare.

    Semnificație Culturală și Mitologie

    Caracatițele au jucat un rol important în mitologiile și culturile din întreaga lume, fiind considerate simboluri ale misterului, puterii, inteligenței și chiar ale fricii. Ele au fost descrise atât ca ființe fascinante, cât și ca monștri marini capabili să scufunde nave.

    Caracatițele în mitologie și simbolism:

    • Krakenul scandinav – În mitologia nordică, Krakenul era o caracatiță gigantică sau un monstru marin care trăia în apele Norvegiei și era capabil să tragă nave întregi sub apă.
    • Simbol al misterului și adaptabilității – Datorită abilității lor de a-și schimba forma și de a evada, caracatițele sunt asociate cu ideea de schimbare, flexibilitate și strategie.
    • Caracatițele în mitologia polineziană – În unele culturi din Pacific, caracatițele sunt considerate spirite protectoare ale apelor sau creaturi mitice cu puteri supranaturale.
    • Mitologia greacă – Grecii antici le considerau creaturi ciudate, dar fascinante, iar Aristotel le-a studiat în detaliu, descriindu-le inteligența și comportamentele complexe.
    • Caracatița ca simbol al fricii – În unele culturi asiatice, caracatițele sunt asociate cu creaturi demonice din cauza aspectului lor tentacular și a modului în care își capturează prada.

    Simbolistica modernă:

    • Puterea și manipularea – Caracatițele sunt folosite adesea ca simboluri ale influenței și controlului, datorită tentaculelor lor care par să acapareze totul în jur.
    • Inteligența și misterul – În psihologie și artă, caracatița este un simbol al gândirii complexe și al adaptabilității.

    Stare de Conservare și Amenințări

    Majoritatea speciilor de caracatițe nu sunt în pericol de dispariție datorită capacității lor de a se adapta rapid la schimbările de mediu. Totuși, anumite specii sunt afectate de poluare, pescuit excesiv și schimbările climatice.

    Statut de conservare:

    • Caracatița comună (Octopus vulgaris) – Considerată o specie stabilă, dar afectată de pescuitul comercial.
    • Caracatița gigant a Pacificului (Enteroctopus dofleini) – Populația este stabilă, dar poluarea oceanelor îi amenință habitatul.
    • Caracatița cu inele albastre (Hapalochlaena) – Rară și periculoasă, nu este în pericol de dispariție, dar pierderea habitatului din cauza turismului subacvatic o afectează.

    Principalele amenințări:

    • Pescuitul excesiv – Caracatițele sunt capturate în unele regiuni pentru consum, ceea ce poate duce la scăderea populațiilor locale.
    • Poluarea marină – Substanțele chimice și deșeurile din oceane afectează sănătatea caracatițelor și a surselor lor de hrană.
    • Schimbările climatice – Acidificarea oceanelor și încălzirea apelor pot influența ciclul lor de viață și disponibilitatea hranei.
    • Distrugerea habitatului – Zonele de recif și fundurile marine, unde multe specii își fac adăposturi, sunt amenințate de activitățile umane.

    Eforturi de conservare:

    • Reglementarea pescuitului – În anumite zone, capturarea caracatițelor este limitată prin reglementări stricte.
    • Protejarea recifurilor de corali – Prin crearea de arii marine protejate, se încearcă menținerea habitatelor naturale ale caracatițelor.
    • Studierea impactului schimbărilor climatice – Cercetătorii monitorizează adaptabilitatea caracatițelor la noile condiții din oceane.

    În Cultura Populară

    Caracatițele sunt unele dintre cele mai populare creaturi marine în cultura modernă, fiind reprezentate în filme, literatură, jocuri video și artă.

    Caracatițele în cinematografie și animații:

    • "20.000 de leghe sub mări" (1954) – Film inspirat din romanul lui Jules Verne, în care un calmar uriaș atacă submarinul Nautilus.
    • "Pirates of the Caribbean: Dead Man’s Chest" (2006) – Davy Jones, antagonistul filmului, are o față asemănătoare unei caracatițe.
    • "Finding Dory" (2016) – Personajul Hank, o caracatiță inteligentă și abilă, demonstrează multe dintre trăsăturile reale ale speciei.
    • "The Meg" (2018) – Film în care o caracatiță gigantică se confruntă cu un megalodon preistoric.

    Caracatițele în literatură:

    • "20.000 de leghe sub mări" – Jules Verne – O carte clasică ce a popularizat ideea monștrilor marini tentaculari.
    • "The Call of Cthulhu" – H.P. Lovecraft – O lucrare iconică în literatura horror, unde zeul Cthulhu este descris ca o creatură tentaculară ce inspiră groază cosmică.
    • Basmele și miturile japoneze – Caracatițele apar frecvent în poveștile populare japoneze, fiind asociate uneori cu creaturi supranaturale.

    Caracatițele în sport și mascote:

    • Paul, caracatița oracol – O caracatiță care a devenit faimoasă în timpul Campionatului Mondial de Fotbal 2010 pentru predicțiile corecte ale meciurilor.
    • Mascotele echipelor sportive – Unele echipe de hochei și fotbal american folosesc caracatița ca simbol de noroc sau forță.

    Caracatițele în jocuri video și benzi desenate:

    • "Splatoon" – Un joc video Nintendo unde personajele sunt creaturi hibride între caracatițe și oameni.
    • "Mario" – Blooper – O caracatiță care apare ca personaj clasic în seria de jocuri Super Mario.
    • "Aquaman" (DC Comics) – Caracatița Topo este un aliat al lui Aquaman în benzile desenate.

    Intrebari frecvente

    Raspunsuri la intrebari populare legate de caracatita
    • Cate inimi are o caracatita? Caracatitele au trei inimi. Doua inimi servesc la trecerea sangelui pe langa branhii, in timp ce cea de a treia pompeaza sangele prin restul corpului.
    • Ce mananca caracatita? Mancarea favorita din meniul caracatitelor sunt crabii, pestii, homarii, scoici si crevetii, dar uneori pot manca si rechini mai mici sau chiar pasari.
    • Unde traieste caracatita? Caracatitele se gasesc in fiecare ocean al lumii, inclusiv recifuri de corali, in largul marilor si fundul oceanului. Acestea traiesc in apele tropicale si temperate de coasta si isi petrec o mare parte din timp in gropi (mici gauri si crapaturi in roci si corali).
    • Cat traieste o caracatita? Caracatitele au o durata de viata destul de scurta, unele specii traind in medie 6 luni. Cu toate acestea, caracatita uriasa din Pacific poate trai pana la 5 ani.
    • Sunt caracatitele omnivore, erbivore sau carnivore? Caracatitele nu consuma materiale vegetale si se hranesc in primul rand cu crustacee, moluste, creveÈ›i si pesti. Prin urmare, acestea sunt clasificate ca si carnivore.
    • Ce este caracatita? Caracatitele sunt moluste cefalopode si fac parte din ordinul Octopoda. Cefalopodele se caracterizeaza prin brate multiple sau tentacule, capete mari si corpuri simetrice.
    • Cate brate/tentacule are o caracatita? Caracatitele au 8 tentacule, mai bine spus 6 brate (folosite pentru hrana sau aparare) si 2 picioare (mai lungi ca celelalte, care le ajuta sa inainteze).
    • Care este cea mai mare caracatita? Cea mai mare caracatita este considerata caracatita uriasa din Pacific, Enteroctopus dofleini, care cantareste aproximativ 15 kg si are un brat de pana la 4,3 m.
    • Care este cea mai mica caracatita? Octopus Wolfi este cea mai mica cunoscuta in prezent. Masurand mai putin de 2,5 cm cantareste mai putin de 1 gram. A fost descoperita in 1913.
    Produse Caini
    Produse Pisici

    Știați că? despre Caracatite

    Curiozități educaționale, haioase sau chiar bizare despre Caracatite pe care poate nu le știați..
    • Cea mai veche fosila de caracatita cunoscuta apartine unui animal care a trait in urma cu aproximativ 296 de milioane de ani, in perioada celei de a cincea ere a Paleozoicului.
    • Studiile au aratat ca pot invata usor, inclusiv invatarea prin observarea unei alte caracatite.
    • Caracatitele obisnuite vor colecta coji de crustacee si alte obiecte pentru a construi fortarete sau "gradini", in jurul adapostului lor. Alte caracatite poarta scoici pentru protectie.
    • Deoarece caracatitele nu au oase in corpul lor, acestea se pot strecura prin cele mai mici dintre fisuri, facandu-le maestre in ceea ce priveste evadarea.
    • Toate caracatitele sunt veninoase, dar numai caracatitele cu inel albastru mic sunt cunoscute ca fiind mortale pentru oameni.
    • Inotatoare rapide, se pot misca inainte expulzand apa prin mantaua lor.
    • Exista in jur de 300 de specii de caracatita, de obicei localizate in apele oceanelor tropicale si temperate.
    • Caracatitele au o speranta de viata relativ scurta, unele specii traind pana la sase luni. Dar specii mai mari, precum caracatita uriasa din Pacific, pot trai pana la cinci ani in circumstante adecvate.
    • Caracatitele sunt considerate cele mai inteligente dintre toate nevertebratele.
    • O caracatita are un cioc dur, precum un cioc de papagal, pe care il folosesc pentru a sfarama si a manca prada, cum ar fi crabi si crustacee.
    • Femela depune pana la 150.000 de oua intr-o saptamana. Dupa eclozare, caracatitele mici vor pluti o perioada scurta de timp in plancton si apoi vor inota inapoi pe fundul marii.
    • Oamenii mananca caracatita in multe culturi si este, de asemenea, o momeala populara pentru peste. Sunt un aliment obisnuit in zonele marii mediteraneene si asiatice.
    • Culoarea si dimensiunea lor sunt determinate de mediul lor. Cele care traiesc in apa mai rece vor fi mult mai mari decat cele care traiesc in apa tropicala (calda).
    • Dusmani ai caracatitei includ anghila, rechinul, halibutul, codul ling si delfinul.
    • Din cauza sistemului nervos puternic dezvoltat, unii oameni de stiinta cred ca ele simt durerea in timpul operatiei si cer utilizarea anesteziei inainte de operatie.
    • Caracatitele sunt mancate vii in Coreea.
    • Lupta cu caracatita a fost un sport popular in anii '60. Scafandrul lupta cu o caracatita mare in apa mica si o tragea apoi la suprafata.

    Video-uri cu Caracatite

    Ajuta-ne sa imbunatatim aceasta pagina!
    Intra pe acest formular si scrie-ne propunerile tale.
    Sau vezi alte animale cu litera C.