Cicada Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Masculul produce cântecul. Membrane speciale ale abdomenului vibrează sub acțiunea mușchilor.
• Învelișul gol rămâne pe trunchi. Este pielea veche a nimfei, numită exuvie.
• Hrana vine din plante. Aparatul bucal înțeapă țesutul și extrage seva.
• Cântecul ajută identificarea. Specii foarte asemănătoare pot avea ritmuri diferite.

Recorduri și superlative

Cicadele sunt cunoscute pentru sunetele puternice, dar fiecare specie are propriul cântec. La Cicada orni, acesta este repetitiv și întrerupt de pauze. Masculul cântă de obicei stând pe un suport.

Anii petrecuți sub pământ reprezintă cea mai mare parte a ciclului. Pentru această specie este estimată o durată totală de circa trei ani. Adultul are o viață de câteva săptămâni.

Ciclurile de 13 sau 17 ani apar la cicadele periodice americane din genul Magicicada. Ele sunt un exemplu diferit. Cicadele observate în fiecare vară pot proveni din generații suprapuse.

Caracteristici

Corpul brun-cenușiu se confundă cu scoarța. Aripile transparente au nervuri vizibile și pete întunecate pe unele dintre ele. În repaus, sunt ținute de-a lungul corpului.

Capul poartă ochi compuși mari și trei ochi simpli, numiți oceli. Antenele sunt scurte. Aparatul bucal alungit se pliază sub corp când insecta nu se hrănește.

Nimfa are picioare anterioare adaptate săpatului. La ultima năpârlire, adultul iese cu aripile încă moi. Acestea se întind, iar învelișul corpului se întărește treptat.

Obiceiuri și comportamente

Masculii cântă din copaci, adesea în locuri expuse căldurii. Sunetul atrage femelele și ajută recunoașterea partenerilor potriviți. Cântecul diferă de cel continuu al rudei Cicada barbara.

Organele sonore se numesc timbale: membrane care se deformează și revin rapid la forma inițială. Mușchii produc aceste mișcări repetate. Corpul contribuie la amplificarea sunetului.

Adultul poate zbura când este deranjat. Camuflajul îl face greu de găsit chiar dacă se aude clar. Observarea trunchiurilor însorite ajută la localizare.

Habitat și distribuție geografică

Specia este răspândită în zona mediteraneeană, din Peninsula Iberică spre Marea Neagră și vestul Asiei. Folosește numeroase specii de arbori. Apare în păduri deschise, livezi și plantații de măslini.

Poate trăi și în parcuri sau pe alei cu copaci. Arborii oferă hrană, locuri de cântec și suport pentru ouă. Solul din jur găzduiește nimfele.

Într-o pădure, părțile aeriene și cele subterane ale habitatului sunt la fel de importante. Un trunchi folosit vara poate avea rădăcinile ocupate de stadii tinere.

Dietă și metode de hrănire

Nimfele extrag seva din rădăcini. Adulții o consumă din arbori și arbuști, folosind piese bucale subțiri. Acestea pătrund până la țesuturile care transportă lichidul.

Cicada se numără printre erbivore. Hrana sa lichidă diferă de frunzele mestecate de un cărăbuș. Plantele îi asigură apa și substanțele necesare dezvoltării.

Reproducere și ciclu de viață

Femela introduce ouăle în țesuturile ramurilor. Folosește un organ de depunere numit ovipozitor. După eclozare, nimfele ajung la sol și pătrund în pământ.

Cresc prin năpârliri succesive, alimentându-se din rădăcini. Când dezvoltarea se încheie, ies și urcă pe un trunchi sau alt suport. Acolo are loc ultima năpârlire.

Exuvia rămâne agățată de scoarță, cu picioarele încă fixate. Adultul cu aripi începe apoi etapa de reproducere. Dezvoltarea are loc fără un stadiu de pupă.

Nume și istorie

Linnaeus a descris Cicada orni în 1758. Specia aparține ordinului Hemiptera, care cuprinde insecte cu aparat bucal de înțepat și supt. Familia ei este Cicadidae.

Termenul „cicadă” este folosit și pentru alte specii ale familiei. Identificarea exactă poate cere observarea aripilor și ascultarea cântecului. Asemănarea exterioară singură poate fi insuficientă.

Stare de conservare și amenințări

Fișa Muzeului Biodiversității din Évora indică statutul NE — neevaluată. Specia este comună în multe zone mediteraneene, dar distribuția locală depinde de habitat. Prezența în orașe arată capacitatea de a folosi arborii plantați.

Pierderea vegetației, lucrările repetate ale solului și agricultura intensivă pot afecta dezvoltarea. Arborii și rădăcinile trebuie să rămână disponibili pe durata mai multor ani. Păstrarea spațiilor verzi cu sol mai puțin deranjat susține întregul ciclu.