Cinteza Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Are variante locale de cântec. Păsările învață elemente auzite în jur, iar unele particularități se transmit între generații.
• Femelele pot călători mai departe. În unele populații, iarna rămân proporțional mai mulți masculi.
• Dungile albe ajută la identificare. Se văd și la femela cu penaj brun-cenușiu.
• Își schimbă meniul. Nevertebratele capătă o importanță deosebită în perioada creșterii puilor.

Recorduri și superlative

Un exemplar din evidențele britanice de inelare a ajuns la 13 ani, 11 luni și 26 de zile. Aproape 14 ani reprezintă o longevitate excepțională pentru această pasăre. Valoarea provine din baza BTO, nu dintr-un clasament mondial.

Cinteza este una dintre speciile studiate intens pentru învățarea cântecului. Cercetările începute în anii 1950 au urmărit rolul auzirii altor păsări. Ele au ajutat la înțelegerea felului în care cântecele se transmit în populații.

Caracteristici

Masculul are creștetul și ceafa cenușiu-albăstrui, obrajii și pieptul roz-brun, iar spatele brun-roșcat. Femela are tonuri mai șterse, predominant brun-cenușii. Ambele sexe prezintă alb pe aripi și pe marginile cozii.

Ciocul este scurt și robust, potrivit pentru prelucrarea semințelor. Pasărea poate fi observată coborând pe sol pentru a culege hrană.

Obiceiuri și comportamente

Cântecul cintezei cuprinde o serie de note care coboară și se termină printr-o înfloritură sonoră. Masculii cântă frecvent din arbori în sezonul de reproducere. Chemările scurte au alte forme decât cântecul complet.

În afara cuibăritului se adună în stoluri, uneori alături de alte păsări granivore, adică mâncătoare de semințe. Grupurile caută hrană pe terenuri deschise din apropierea vegetației protectoare.

În România este parțial migratoare. Unele cinteze rămân iarna, iar altele se deplasează spre sud. Femelele și păsările tinere tind să plece mai departe decât masculii.

Habitat și distribuție geografică

Cinteza este răspândită în Europa și în părți ale Asiei. Folosește păduri de foioase și conifere, dar și livezi, parcuri sau grădini. Arborii oferă locuri de cuibărit și de cântat.

În România poate fi întâlnită în numeroase zone împădurite. Iarna apare și pe câmpuri sau la marginea drumurilor, dacă există hrană și adăpost în apropiere.

Dintre păsările din România, este una ușor de căutat într-un parc cu arbori maturi. Primăvara, cântecul ajută la localizarea ei înainte de a vedea penajul.

Dietă și metode de hrănire

În sezonul cald consumă insecte, larve și alte nevertebrate. Omizile sunt importante pentru puii aflați în creștere. Adulții culeg hrana din vegetație și de pe sol.

Toamna și iarna, semințele și unele fructe capătă un rol mai mare. Stolurile pot cerceta terenurile agricole și zonele cu plante spontane.

Cinteza și canarul au ciocuri adaptate prelucrării semințelor. La cinteza sălbatică, resursele disponibile în fiecare anotimp determină proporția dintre hrana vegetală și cea animală.

Reproducere și ciclu de viață

Femela construiește un cuib în formă de cupă, de obicei într-un arbore sau într-o tufă. Folosește mușchi, fire vegetale și pânză de păianjen. Interiorul este căptușit cu materiale moi.

O pontă are frecvent 4–5 ouă. Femela le clocește aproximativ 12–13 zile. Puii ies neajutorați și au nevoie de hrană adusă la cuib.

Părăsesc cuibul după aproximativ 13–16 zile, cu variații între cuiburi. Insectele și larvele susțin această perioadă de creștere rapidă.

Nume și istorie

Linnaeus a descris specia în 1758. Cuvântul latin coelebs înseamnă „necăsătorit”. Numele este asociat observației că iarna unele grupuri cuprind mai ales masculi.

Clasificarea cintezelor a fost revizuită în urma cercetărilor moderne. Unele forme din Africa de Nord și insulele Atlanticului sunt tratate acum ca specii separate. Aici este prezentată cinteza eurasiatică, Fringilla coelebs.

Stare de conservare și amenințări

Specia are statut global LC — risc scăzut, dar populațiile locale pot avea evoluții diferite. În Regatul Unit, BTO leagă declinul recent de tricomonoza păsărilor, o boală produsă de un parazit.

Păstrarea arborilor, tufelor și a terenurilor cu semințe oferă locuri de cuibărit și hrană. Zonele cu insecte sunt importante în sezonul de reproducere.

Într-o grădină, vegetația variată poate susține păsările de-a lungul anului. Observarea de la distanță permite urmărirea comportamentului fără apropierea de cuib.