Dugongul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Lasă urme de pășunat. Când smulge plante, pe fundul apei rămân culoare vizibile.
• Are peri sensibili pe bot. Aceștia îl ajută să găsească și să apuce hrana.
• Coada are doi lobi. Forma ei îl deosebește de lamantinii cu coadă rotunjită.
• Este ultimul reprezentant viu al familiei sale. Vaca de mare a lui Steller, o rudă mult mai mare, a dispărut.

Recorduri și superlative

Dugongul este unul dintre puținele mamifere acvatice specializate în consumul de plante marine. Viața sa este strâns legată de pajiștile submarine. Acestea oferă hrană și susțin multe alte animale de coastă.

Longevitatea poate ajunge la aproximativ 70 de ani, potrivit autorității Marii Bariere de Corali. Este o valoare posibilă pentru indivizi longevivi, nu vârsta atinsă de orice dugong.

Reproducerea este foarte lentă. O femelă poate avea un pui la intervale de 3–7 ani. De aceea, pierderea adulților poate afecta populația pentru mult timp.

Caracteristici

Corpul este gros, alungit, cu piele cenușie sau brun-cenușie. Înotătoarele din față ajută la orientare și echilibru. Coada se mișcă în sus și în jos pentru propulsie.

Botul lat este orientat spre fundul apei. Buza musculară și perii sensibili ajută la căutarea plantelor. Nările se află sus și se închid în timpul scufundării.

Ochii sunt mici, iar auzul este important pentru perceperea mediului. Unii adulți, mai ales masculii, au colți vizibili. Aceștia sunt incisivi modificați, adică dinți din partea din față a gurii.

Obiceiuri și comportamente

Dugongii pot fi văzuți singuri, în perechi mamă–pui sau în grupuri adunate la hrană. Asocierea depinde de loc și de resurse. Puiul păstrează o legătură strânsă cu mama.

Mișcările sunt de obicei lente, iar mare parte din timp este dedicată hrănirii. Scufundările obișnuite durează câteva minute. Animalul revine la suprafață pentru a respira cu plămânii.

Se poate deplasa pe distanțe mari între zone de hrănire. Mareele, temperatura și starea pajiștilor influențează folosirea habitatului. Protejarea unui singur loc poate fi insuficientă pentru un animal mobil.

Habitat și distribuție geografică

Arealul este larg, dar fragmentat, de la coastele Africii de Est și Marea Roșie până în vestul Pacificului. Australia adăpostește populații foarte importante. În multe alte regiuni, dugongii sunt rari.

Preferă ape de coastă liniștite, golfuri și zone cu vegetație submersă. Pajiștile trebuie să primească suficientă lumină pentru creșterea plantelor. Turbiditatea, adică tulburarea apei prin particule, poate reduce această lumină.

Dugongul este legat de ecosistemele marine puțin adânci. Poate folosi și canale, estuare ori ape mai adânci pentru deplasare și hrană. Distribuția sa urmărește disponibilitatea plantelor.

Dietă și metode de hrănire

Hrana principală este iarba de mare, formată din plante cu flori care trăiesc sub apă. Aceste plante au rădăcini și frunze. Ele sunt diferite de algele marine.

Dugongul poate smulge plante întregi și lăsa șanțuri de hrănire. În unele pajiști, pășunatul favorizează regenerarea speciilor preferate. Efectul depinde de plante și de intensitatea hrănirii.

Deși este încadrat între erbivore, dieta poate include și alte componente. Cercetătorii de la James Cook University analizează ADN-ul din excremente pentru a le identifica. Hrănirea reală este mai variată decât o listă scurtă de plante.

Reproducere și ciclu de viață

Femela investește mult timp în fiecare pui. Gestația durează aproximativ 13–15 luni, iar la o naștere apare de regulă un singur pui. Între nașteri trec mai mulți ani.

Puiul respiră aer de la început și înoată aproape de mamă. Este alăptat, glandele mamare fiind situate lângă baza înotătoarelor anterioare. Poate începe să guste plante înainte de încheierea alăptării.

Alăptarea durează adesea aproximativ 14–18 luni. Mama oferă hrană și protecție într-o perioadă vulnerabilă. Creșterea lentă și maturizarea târzie limitează refacerea populațiilor.

Nume și istorie

Müller a descris specia în 1776, sub numele Trichecus dugon. Astăzi este numită Dugong dugon. Rudele sale acvatice vii cele mai apropiate sunt lamantinii.

Dugongul are un rol important în cultura maritimă a comunităților aborigene și din insulele Strâmtorii Torres. Cunoștințele locale despre deplasări și hrană contribuie la înțelegerea speciei. Relația dintre oameni și animal diferă între comunități.

Stare de conservare și amenințări

La nivel global, dugongul este clasificat VU — vulnerabil. Capturarea accidentală în unelte de pescuit reprezintă o amenințare majoră. Dacă rămâne prins sub apă, nu poate reveni la suprafață pentru aer.

Loviturile ambarcațiunilor, degradarea habitatului și vânătoarea nesustenabilă afectează alte populații. Dezvoltarea costieră și apa tulbure pot distruge pajiștile de hrană. Furtunile și inundațiile puternice pot agrava pierderile.

Conservarea combină protejarea pajiștilor cu reducerea capturilor accidentale și a coliziunilor. Cooperarea dintre comunități și țări este importantă pentru animalele care se deplasează mult. Refacerea populațiilor cere timp, deoarece reproducerea este lentă.