Vidra de mare Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Vidrele de mare dorm pe spate, uneori ținându-se de labe sau înfășurate în alge, ca să nu fie luate de curent.
• Folosesc pietre ca să spargă scoicile pe burtă, ca pe o masă.
• Sub fiecare braț au o pungă de piele în care păstrează hrana și piatra preferată.
• Prin consumul de arici de mare, ajută la păstrarea pădurilor subacvatice de alge kelp.

Caracteristici

Vidra de mare are corpul lung, coada scurtă și turtită și picioare din spate late, ca niște înotătoare. Labele din față sunt mici, cu gheare retractile, bune pentru apucat hrana.

Blana este maronie, iar capul devine mai deschis la culoare odată cu vârsta. Blana are două straturi și prinde aer, care o izolează de apa rece. De aceea vidra petrece mult timp curățându-și și pieptănându-și blana.

Obiceiuri și comportamente

Vidrele de mare se adună în grupuri pe apă, numite plute, de obicei separat masculii și femelele. Se odihnesc plutind pe spate.

Au nevoie de multă energie ca să rămână calde, așa că mănâncă zilnic hrană cât un sfert din greutatea lor. Se scufundă până la fund după pradă, apoi revin la suprafață și mănâncă pe burtă. Sunt printre puținele mamifere care folosesc unelte, ca și unele animale inteligente.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește pe coastele nordului Pacificului: în Japonia, Rusia, Insulele Aleutine, Alaska, Canada și California.

Preferă apele de mică adâncime de lângă țărm, cu fund stâncos și păduri de alge kelp. Rar se îndepărtează mult de coastă. Este rudă cu vidra de râu din Europa, dar s-a adaptat complet la viața în mare.

Dietă și metode de hrănire

Hrana principală sunt nevertebratele de pe fund: arici de mare, scoici, midii, crabi, melci și stele de mare. Unele populații mănâncă și pești.

Fiecare vidră are preferințe proprii, învățate de la mamă. Pentru scoicile tari folosește o piatră, pe care o ține în punga de sub braț. Fiind mamifere, fac parte din grupul mamiferelor marine.

Reproducere și ciclu de viață

Femela naște de obicei un singur pui, în apă. Puiul are o blană atât de pufoasă încât plutește și nu se poate scufunda.

Mama îl ține pe burtă, îl hrănește și îl curăță. Când pleacă să se scufunde după hrană, îl lasă plutind la suprafață. Puiul rămâne cu mama aproximativ șase luni.

Nume și istorie

Numele științific Enhydra lutris înseamnă, aproximativ, „vidra care trăiește în apă”.

În secolele XVIII și XIX, vânătorii de blănuri au ucis sute de mii de vidre de mare. Până în 1911 mai rămăseseră doar 1000–2000 de exemplare, când un tratat internațional a interzis vânătoarea.

Stare de conservare și amenințări

Vidra de mare este periclitată (EN). Datorită protecției și reintroducerilor, s-a întors în multe regiuni, dar populațiile sunt încă vulnerabile.

Amenințările principale sunt scurgerile de petrol, care distrug proprietatea izolatoare a blănii, bolile, prădarea de către orci și capturile accidentale în plase. Este una dintre cele mai cunoscute specii pe cale de dispariție.