Hai pe Youtube »

Warning: Use of undefined constant f - assumed 'f' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home/goki/public_html/povesti/include/pages/error.inc.php on line 1

Povestea Fetiţa cu fundiţe desprinse din cer

Fetiţa cu fundiţe desprinse din cer, de Emilia Plugaru

O picătură de cer căzu pe pământ şi pe locul unde căzu răsări o floricică albastră, albastră - ca cerul. Soarele o încălzea, o mângâia, floricica era fericită, îi plăcea totul în jur doar că de la un timp i se făcu sete. Aştepta cu nerăbdare să vină ploaia, dar cerul rămânea limpede şi biata floricică se sufoca de arşiţă, petalele începură să i se ofilească.

- Unde e ploaia? întrebă ea de vecinele sale, însă nimeni nu putu să-i răspundă. Un trandafir puternic, cu rădăcinile lungi, ce sorbea apă de mai în adânc, îi spuse că ploaia este adusă de norii tuciurii. Norii tuciurii nici gând nu aveau să apară, doar un nouraş alb, răşchirat, se zbenguia de ici colo pe boltă, ba destrămându-şi aţele, ba ţesându-le iară.

- Mi-e sete, şoptea floricica albastră. O auzi soarele şi fiindcă nu-şi putea stăpâni razele să nu înfierbântă pământul, îl rugă pe nouraşul alb să meargă până la floricică, să o stropească cu câteva picături de ploaie.

- Nu pot, îi răspunse nouraşul, nu sunt un nor de ploaie, misiunea mea e să aduc un pic de umbră, atât. Frăţiorii cenuşii sunt stăpânii ploii, însă ei au plecat în vacanţă la mare.

- Ce mai aştepţi? îi ordonă soarele. Porneşte spre mare! Adu-ţi fraţii de îndată, altfel acolo jos vor arde, se vor prăpădi toate florile!

- Eh, oftă nouraşul, luând cursul spre miază-zi, dacă nimeni nu le ajută până ne întoarcem, bietele flori numaidecât se vor ofili...

Spre seară, pe trotuar, nu departe de floricica albastră, câţiva copilaşi se zbenguiau, împroşcându-se cu apă. Ce mai ţipete, ce veselie. Doar floricelele din grădiniţă rămâneau triste. Uneori câte un strop ajungea până la ele, dar după o asemenea arşiţă cu ce te poate ajuta o singură picătură?

Biata floricică nu avu noroc nici de atât. Unui hulubaş ce tocmai îşi răcorea picioruşele într-o băltoacă i se făcu milă, îşi încărcă ciocul şi merse spre ea, însă... neîndemânatic fiind, picăturile căzură alături. Mai încercă o dată, încă o dată, fără succes şi se lăsă păgubaş.

- Mi-e sete, şoptea la nesfârşit floricica.

Brusc o fetiţă se opri din joacă.

- Linişte! strigă ea. Aţi auzit?

- Ce să auzim? Nu am auzit nimic, râseră copiii.

- Cineva ne cere ajutor, ascultaţi, fiţi atenţi, cineva plânge, zice că îi este sete, chiar nu auziţi?

- Lasă poveştile! o sfătui un băieţel. Să ne continuăm jocul!

- Priviţi! alergă fetiţa spre flori. Iată cine are nevoie de ajutor! În timp ce noi irosim apa - ele se usucă de sete. Cum doriţi, eu plec după stropitoare!

Fetiţa reveni şi udă toate floricelele. Văzând-o atât de vrednică, de bună la inimă, cerul îi dărui o pereche de fundiţe albastre iar soarele îi auri părul. De atunci toată lumea o alintă zicându-i - fetiţa cu părul de aur şi fundiţe desprinse din cer. Iar floricelele îi zâmbesc ori de câte ori trece pe alături.

Bunica are o cloşcă cu zece puişori. Mi-ar place să mă joc cu aceşti puişori, dar cloşca nu-mi permite. Când mă apropii îşi ...
De ziua sa Marius a primit un cadou neobişnuit. Bunicul, care a venit de departe, tocmai din munţi, i-a dăruit un creionaş ...
Să fi zis cineva pe atunci că oraşul Lumină, oraş scăldat tot anul de un soare blând, îmbăiat de ploi albastre şi calde, ...
Tiţ e o cârtiţă. Tiţa e prietena lui. Tiţ cu Tiţa locuiesc împreună într-o casă frumoasă de la marginea câmpiei. Au o ...
Puiul de tigru cunoaşte foarte multe poveşti despre Lună, dar niciodată nu a văzut-o în realitate - Bunico, întreabă el, cum ...
Reclama
Prinţesa şi bobul de mazăre Hans Christian Andersen
Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă ...
Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei Petre Ispirescu
A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. ...
Amintiri din copilărie IV Ion Creangă
Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp, şi pruncul, ...
Palatul de cleştar Barbu Ştefănescu Delavrancea
Cam pe la începutul vremilor, până unde praştia minţii nu azvârle, se povesteşte, aşa, ca ...
Reclama