Povestea Visul lui Tigruţ

Puiul de tigru cunoaşte foarte multe poveşti despre Lună, dar niciodată nu a văzut-o în realitate

- Bunico, întreabă el, cum arată Luna de pe cer

- O, Luna e mare, rotundă, portocalie, seamănă cu un bostan copt

- Dar cum arată un bostan copt

- O, un bostan copt e mare, rotund, portocaliu, seamănă cu Luna când e plină

- Vreau să văd Luna! Arată-mi-o! Te rog

- Nu pot, puiule. Luna răsare doar după ce toţi picii adorm

- Atunci arată-mi un bostan copt, scânceşte Tigruţ

- Mâine, puiule. Acum e târziu. Dormi! Bunica îşi mângâie şi sărută nepotul

A doua zi dis de dimineaţă Tigruţ îl întâlneşte pe puiul de elefant

- Lefănţică, întreabă el, ştii cumva cum arată un bostan copt

- Da. E mare, rotund, portocaliu. Priveşte-l! E unul chiar aici

Puiul de tigru priveşte nedumerit bostanul

- Lefănţică, întreabă iarăşi Tigruţ, ai văzut vreodată Luna de pe cer

- Nu, răspunde Lefănţică. Doar am visat-o. Luna răsare după ce eu adorm. Iar mie îmi place somnul. Cine doarme mult - creşte aşa ca mine. Vezi cât de mare sunt

- Aha, e de acord Tigruţ. Eşti foarte mare. Vreau să fiu ca tine! Mă duc imediat să dorm

- Somnoroşilor! Sare de pe o frunză de brusture o broscuţă mică, verde, pântecoasă pe nume Oachiucua

Ce importanţă are de eşti mare, de eşti mic? Iată eu... Nu dorm aproape deloc. În schimb în fiecare noapte stau la sfat cu Crăiasa Lună. Noi, broscuţele de pe lacul de Argint ce se află în Valea cu Roze, noapte de noapte ne adunăm şi îi cântăm Lunii serenade. Uite-aşa

Apa-i caldă, liniştită

Noaptea-i luminată

Sus pe cer printre steluţe

Lună, eşti frumoasă

Luna ne aude, ne zâmbeşte, apoi coboară şi se bălăceşte împreună cu noi în ape lacului. Fără de Lună - întunericul e foarte fioros, foarte fioros! În locul vostru măcar odată-n viaţă aş dormi mai puţin, dar aş face cunoştinţă cu Luna

- Mie îmi place somnul, zice Lefănţică şi cască

- Hm, stă la îndoială Tigruţ. Nu e nimic grav dacă o să fiu un pic mai mic. Oachiucua, se apropie el de broscuţă, fă-mi te rog cunoştinţă cu Luna care zici că e atât de frumoasă. Nu cred că seamănă cu acel bostan. Nu cred şi gata

- Choa! choa! choa! Râde Oachiucua. Bineînţeles că nu seamănă. Vino la noapte pe malul lacului din Valea cu Roze! Te vei convinge singur. Pe cerul cu stele nimic nu e mai frumos ca Luna! Nimic

Şi Oachiucua dispare în pliurile frunzei de brusture

Dar când vine noaptea Tigruţ adoarme buştean

Visează un vis ciudat. Se face că el, Tigruţ, merge prin Valea cu Roze spre lacul de argint

Noaptea e atât de neagră încât nu se vede nimic

- Nu mi-e frică, nu mi-e frică, se încurajează Tigruţ. Sunt foarte curajos, foarte curajos. Luna în comparaţie cu mine e o fricoasă, o fricoasă

Deodată alunecă şi se pomeneşte în apa rece a lacului

- Ajutor! Strigă speriat puiul de tigru. Salvaţi-mă! Mă înec

Cine se îneacă oare? Se întreabă câteva broscuţe

La un miez de noapte

Să-l salvăm, veniţi surate

Nu se vede mai nimic

Beznă e aici

Unde-i oare? unde-i oare

Unde-i Licurici

Veniţi iute toate

Broscuţa pe nume Oachiucua aleargă în căutarea lui Licurici. În sfârşit, somnoros, vine moş Licurici. La lumina slabă a felinarului său broscuţele îl zăresc pe Tigruţ

- Priviţi! Zic ele nedumerite. Un pui de tigru. Apa îi este până la piciorul broaştei, dar strigă că se îneacă! Cha! Cha! Cha! Nu avem pe cine salva! Să plecăm surioarelor

- Vai! Că răutăcioase mai sunteţi! Se încruntă broscuţa Oachiucua. Nu aveţi pic de milă! Poate că sărmanul nu ştie să înoate. Îi este frică de apă

- Aşa să fie? Îl întreabă pe Tigruţ broscuţele

- Da, răspunde sincer în visul său puiul de tigru. Nu ştiu să înot şi mi-e frică de apă

- Prostuţule, îi zâmbesc broscuţele. E atât de simplu. Te învăţăm imediat. Vei înota ca peştele. Începem

- Şi dacă mă înec? Cine răspunde

- Stai fără de frică, zâmbeşte Oachiucua. Ai încredere! Mergi după mine

- Luminează, Licurici! Poruncesc broscuţele şi Tigruţ porneşte prin apă în urma lor

Când nu mai simte pământul sub picioare, strigă: Aoleu! Mă înec! Salvaţi-mă

Dar broscuţele se adună, formează o plută şi îl ridică la suprafaţă. Tot alaiul pluteşte printre nuferi. Tigruţ e foarte fericit. Oachiucua, care e în frunte, îl îndeamnă necontenit

Din lăbuţe, din picioare

Dă mai tare, tot mai tare

Uită-te atent la mine

Foarte bine, foarte bine

Tigruţ repetă mişcările pe care i le arată Oachiucua. Nici nu observă cum pluta din broscuţe se destramă. Nu ştie că acum înoată de unul singur

- Bravo, Tigruţ! Îl laudă broscuţele. Ai reuşit

Acum puiul de tigru lunecă pe suprafaţa apei de parcă s-ar fi născut aici

Dar ce se-ntâmplă? În jur se luminează ca ziua. Însă această lumină nu vine de la felinarul lui moş Licurici

Tigruţ vede că lacul e de argint, că se află în mijlocul nuferilor. De pe fiecare nufăr îl privesc ochi de broscuţe. Fără să ştie de ce îşi înalţă privirea spre cer

Nouraşi albi, violeţi, albaştri, portocalii, se destramă rapid făcând loc pe boltă unui glob mare de aur. Globul împrăştie cu dărnicie lumină peste lac, peste pădure, peste munţii ce-şi înalţă frunţile hăt până-n tălpile cerului

Tigruţ e fermecat de această priveleşte

- E Luna, şopteşte Oachiucua. A răsărit Luna... Fii atent! Acuş se va scălda în lac. Va coborî printre noi

Şi nu reuşeşte Tigruţ să clipească din ochi că Luna e în apă

- Vai! Strigă el. Se va îneca! Salvaţi-o! Ea nu ştie să înoate! Se îneacă Luna

Dar broscuţele râd, fac cerc în jurul lunii de pe lac, dansează şi cântă fericite

Apa-i caldă, liniştită

Noaptea-i luminoasă

Lună, Lună de argint

Lună, eşti frumoasă

Tigruţ nu pricepe nimic

- Eu voi salva Luna! De unul singur! Nu voi permite ca noaptea să rămână fără de lumină. Întunericul e prea fioros. Prea fioros

Şi Tigruţ se repede spre Lună. Dar când parcă gata-gata să o prindă, hop că Luna dispare

- Vai, plânge Tigruţ. Nu am reuşit. Luna s-a înecat

- Prostuţule, îi zâmbesc broscuţele. Priveşte! Luna e sus

Şi în acel moment puiul de tigru se trezeşte. Se freacă cu lăbuţele pe la ochi

- Ce vis ciudat, şopteşte el. Totul părea atât de adevărat

Departe, în vale, aude glas de broscuţe

Oac, oac, oac! Oac, oac, oac

Vino, lună, iar pe lac

Alături, prin iarbă, cântă chiriecii

Cri, cri, cri! Cri, cri, cri

Toamna rece va veni

Deodată, exact ca în vis, culcuşul unde doarme Tigruţ, câmpia şi pădurea se luminează ca ziua. Dar nu e zi. E Luna. Luna cea adevărată. Tigruţ o vede aninată în vârful unui arbore înalt. Mare, rotundă şi strălucitoare. Şi nici pe departe nu seamănă cu un bostan copt

Mâine îi va povesti lui Lefănţică. Îi va spune că Luna e foarte frumoasă. Şi că întunericul fără de Lună e foarte fioros

- Îmi pare atât de bine că m-am trezit ca să te privesc, Lună, îngână Tigruţ

- Dormi, adormi, măi pui de tigru, ca o mamă grijulie îi zâmbeşte Luna

Plec şi eu să dorm în nori

Să creşti mare şi frumos

Noapte bună, puişor