Cosașul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Antenele sunt de obicei mai lungi decât corpul.
• Masculii multor specii cântă prin frecarea aripilor anterioare.
• Organele auditive se află pe picioarele din față.
• Prelungirea ca o sabie a femelei este un organ pentru depunerea ouălor.

Caracteristici

Un cosaș are șase picioare, două antene și un corp împărțit în cap, torace și abdomen. Picioarele din spate au coapse dezvoltate, utile la sărit.

Tettigonia viridissima este de obicei verde, cu o zonă brună pe partea superioară. Aripile lungi depășesc abdomenul. Corpul măsoară aproximativ 2,7–3,8 cm, fără a include ovipozitorul femelei.

Familia cuprinde și specii mici sau cu aripi scurte. Aspectul unui singur reprezentant nu descrie toate formele, iar dimensiunea totală poate părea mult mai mare dacă sunt incluse aripile și antenele.

Obiceiuri și comportamente

Cântecul masculului este produs prin frecarea unor structuri de pe aripile anterioare. Sunetul ajută la găsirea unui partener și poate avea un ritm caracteristic speciei.

Organele auditive, sensibile la vibrații, se află pe picioarele din față. Ele sunt diferite de urechile vizibile ale mamiferelor.

Cosașii se pot ascunde în vegetație, pot sări și, la speciile cu aripi funcționale, pot zbura. Culoarea verde face un exemplar nemișcat greu de observat între frunze, chiar atunci când cântecul se aude clar.

Habitat și distribuție geografică

Familia Tettigoniidae este răspândită în numeroase regiuni. Unele specii trăiesc în vegetație ierboasă, altele în tufișuri sau în arbori.

Tettigonia viridissima apare din vestul Europei până spre Asia Centrală. Poate folosi margini de pădure, pajiști cu iarbă înaltă, terenuri cu vegetație spontană și grădini.

În grădini și parcuri, păstrarea unor porțiuni de vegetație oferă locuri de hrănire și ascundere. Un gazon foarte scurt nu oferă aceleași condiții.

Dietă și metode de hrănire

Dieta diferă între specii. Unele consumă mai ales material vegetal, altele capturează insecte, iar multe combină aceste surse de hrană.

Tettigonia viridissima mănâncă artropode mici și hrană vegetală. Mandibulele sale pot prelucra prada, astfel că forma verde, asemănătoare unei frunze, nu înseamnă automat că animalul este strict erbivor.

Cosașii fac și ei parte din meniul păsărilor și al altor animale insectivore. Relația dintre vegetație, pradă și prădători îi leagă de restul comunității.

Reproducere și ciclu de viață

Femela multor specii are un ovipozitor lung, un organ folosit pentru a depune ouăle într-un loc potrivit. Nu este un ac pentru înțepat oamenii.

Locul depunerii diferă: poate fi solul sau un material vegetal. Tettigonia viridissima depune în sol, iar dezvoltarea ouălor poate trece prin mai multe sezoane înainte de eclozare.

Din ou ies nimfe asemănătoare unor adulți mici, dar fără aripi complet dezvoltate. Ele cresc prin năpârliri succesive. Spre deosebire de fluturi, aceste insecte nu au un stadiu de pupă.

Nume și istorie

Cosașii sunt incluși în ordinul Orthoptera, alături de greieri și lăcuste. Antenele foarte lungi ajută la deosebirea lor de multe lăcuste cu antene scurte.

În engleză sunt folosite numele katydid și bush-cricket. Aceste denumiri pot varia regional, în timp ce Tettigoniidae desemnează familia.

Pentru identificarea unei specii contează aripile, forma ovipozitorului, alte detalii ale corpului și uneori cântecul, nu doar faptul că exemplarul este verde.

Stare de conservare și amenințări

Situația de conservare diferă mult în cadrul familiei. O specie comună și adaptabilă nu reprezintă automat situația rudelor sale cu habitat restrâns.

Tăierea frecventă a vegetației poate elimina locurile de adăpost, iar schimbarea folosirii terenului poate modifica habitatul. Păstrarea unor margini cu ierburi și tufișuri oferă continuitate între zonele favorabile.

Cosașii sunt artropode importante în rețelele de hrană și în peisajul sonor al sezonului cald.