Maimuța capucin Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• În Brazilia, capucinii sparg nuci cu pietre de cel puțin 3000 de ani, după uneltele găsite de arheologi.
• Își freacă blana cu frunze, insecte sau fructe zdrobite, probabil ca să alunge paraziții.
• Raportat la mărimea corpului, au unul dintre cele mai mari creiere dintre maimuțele din America.
• Coada se poate încolăci parțial în jurul crengilor, ca sprijin.

Caracteristici

Capucinii au corpul suplu, membrele puternice și coada lungă, acoperită cu blană. Blana este cafenie, crem sau neagră. Multe specii au un „capișon” închis pe creștet și fața sau umerii deschiși la culoare.

Capucinii din genul Sapajus sunt mai robuști și au smocuri de păr pe cap. Cei din genul Cebus sunt mai zvelți, cu capul mai rotund.

Obiceiuri și comportamente

Trăiesc în grupuri de 10–35 de animale, conduse de un mascul dominant. Comunică prin multe sunete și expresii ale feței.

Sunt curioși și învață ușor. Unele grupuri folosesc pietre pe post de ciocan și nicovală, iar altele folosesc bețe pentru a scoate insecte din crăpături. Tinerii învață aceste obiceiuri privindu-i pe adulți.

Habitat și distribuție geografică

Capucinii trăiesc din Honduras până în nordul Argentinei. Ocupă păduri tropicale umede, păduri uscate și savane cu arbori, inclusiv în Amazonia.

Petrec cea mai mare parte a timpului în copaci, dar coboară pe sol după hrană sau apă. Sunt printre cele mai cunoscute primate din America.

Dietă și metode de hrănire

Capucinii mănâncă fructe, nuci, semințe, flori și frunze. Prind insecte, păianjeni, broaște, șopârle, ouă și uneori păsări sau mamifere mici.

Sunt foarte buni la găsirea hranei ascunse. Sparg fructele tari, decojesc scoarța și scotocesc prin frunze uscate. Prin semințele pe care le răspândesc, ajută la regenerarea pădurii.

Reproducere și ciclu de viață

Femela naște de obicei un singur pui, după circa cinci-șase luni de sarcină. Puiul stă la început pe spatele mamei.

Alți membri ai grupului ajută la îngrijirea puiului. Capucinii cresc încet și devin maturi după câțiva ani, ceea ce le dă timp să învețe obiceiurile grupului.

Nume și istorie

Numele „capucin” vine de la ordinul călugărilor capucini, care purtau rase cafenii cu glugă. Exploratorii europeni au observat asemănarea dintre glugă și blana de pe capul maimuțelor. Și cafeaua „cappuccino” are numele tot de la culoarea acestor rase.

Cercetătorii au împărțit capucinii în două genuri: Cebus (capucinii zvelți) și Sapajus (capucinii robuști).

Stare de conservare și amenințări

Unele specii de capucini sunt încă răspândite, dar altele sunt periclitate, din cauza tăierii pădurilor și vânătorii.

Capucinii sunt căutați ilegal ca animale de companie, iar puii sunt adesea luați de lângă mamele ucise. Ca animale sociale, foarte inteligente și longevive, nu sunt potriviți pentru viața într-o casă. Sunt rude cu alte maimuțe din America.