Broasca săgeată otrăvitoare Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Broasca aurie otrăvitoare (Phyllobates terribilis) este considerată unul dintre cele mai toxice animale de pe Pământ.
• Otrava provine din hrană, mai ales din furnici și acarieni; broaștele crescute în terariu nu sunt toxice.
• Părinții își cară mormolocii pe spate până la mici ochiuri de apă din plante.
• Doar trei specii din genul Phyllobates au fost folosite pentru săgețile de vânătoare.

Caracteristici

Broaștele săgeată sunt mici, de obicei de câțiva centimetri, cu piele netedă și lucioasă. Culorile variază enorm, chiar în cadrul aceleiași specii: albastru intens, galben, roșu, portocaliu sau verde cu negru.

Această colorare de avertizare se numește aposematism. Un prădător care încearcă o dată o broască toxică învață să evite culorile respective.

Obiceiuri și comportamente

Spre deosebire de multe broaște, sunt active ziua. Pot sta la vedere pe frunze, pentru că puțini prădători îndrăznesc să le atace.

Masculii își apără teritoriul și cântă cu triluri sau ciripituri. La unele specii, masculii se luptă, iar la altele femelele concurează pentru masculi.

Habitat și distribuție geografică

Familia trăiește din Nicaragua și Costa Rica până în Brazilia și Bolivia. Majoritatea speciilor sunt în pădurile tropicale umede, de la câmpie până pe pantele munților Anzi.

Folosesc podeaua pădurii, frunzișul tufelor și plantele care adună apă, precum bromeliile. Sunt printre cele mai cunoscute animale din junglă și din Amazonia.

Dietă și metode de hrănire

Hrana este formată din furnici, termite, acarieni, gândaci mici și alte nevertebrate minuscule.

Toxinele nu sunt produse de broască de la zero. Ele provin din alcaloizii din corpul acestor insecte și acarieni, pe care broasca îi stochează în glandele pielii. De aceea, în terariu, hrănite cu musculițe sau greieri, broaștele își pierd toxicitatea.

Reproducere și ciclu de viață

Ouăle sunt depuse pe uscat, în frunze umede. Unul dintre părinți, adesea masculul, le păzește și le umezește.

După ecloziune, mormolocii urcă pe spatele părintelui, care îi duce în ochiuri mici de apă, de exemplu în frunzele bromeliilor. La unele specii, femela revine și depune ouă nefecundate, cu care se hrănesc mormolocii.

Nume și istorie

Numele de „broască săgeată” vine de la popoarele Emberá și Noanamá din Columbia, care frecau vârfurile săgeților de suflat pe pielea unor specii de Phyllobates.

Broasca aurie otrăvitoare conține batracotoxină, o substanță care blochează funcționarea nervilor și a mușchilor. O singură broască are destulă otravă cât să ucidă mai mulți oameni.

Stare de conservare și amenințări

Statutul de conservare diferă de la specie la specie. Multe sunt încă răspândite, dar altele, precum broasca aurie otrăvitoare, sunt periclitate (EN).

Amenințările principale sunt tăierea pădurilor, boala fungică numită chitridiomicoză, care a ucis amfibieni pe toată planeta, și capturarea pentru comerț. Multe exemplare din terarii sunt crescute în captivitate, ceea ce reduce presiunea asupra populațiilor sălbatice. Vezi și alte animale veninoase și otrăvitoare.