Prigoria mănâncă numai albine?

Consumă și viespi, bondari, libelule și alte insecte zburătoare.

Cum consumă insectele cu ac?

Le prelucrează pe un suport, prin lovire și frecare, înainte de înghițire.

Unde pleacă prigoriile din România?

Iernează în Africa subsahariană, la sud de Sahara.

De ce sunt multe găuri într-un mal?

O colonie poate cuprinde mai multe galerii de cuibărit apropiate.

Cine mai hrănește puii în afară de părinți?

La unele cuiburi participă păsări ajutătoare.

Prigoriile afectează la fel toate stupinele?

Impactul depinde de condițiile locale și de hrana alternativă; rezultatele unui studiu nu se aplică automat tuturor stupinelor.

Prigoria Informații interesante și curiozități

Prigoria (Merops apiaster) în zbor, cu gât galben, abdomen albastru și aripi întinse

Prigorie fotografiată în zbor în Spania. Charles J. Sharp / Sharp Photography / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Redimensionată.

Prigoria (Merops apiaster), numită și albinărel, este o pasăre viu colorată care prinde insecte în zbor. Are gâtul galben, abdomenul albastru și ciocul lung, ușor curbat. Cuibărește adesea în colonii, în galerii săpate în pământ. În România vine pentru reproducere și pleacă spre Africa, asemenea altor păsări migratoare.

Informații rapide

Nume comun	Prigorie, albinărel
Nume științific	Merops apiaster
Durata de viață	AnAge consemnează 5,9 ani în libertate; aceasta este o vârstă documentată, nu o medie
Lungime	25–29 cm
Greutate	44–78 g
Tip de dietă	Insecte prinse în zbor
Principalii prădători	Păsări răpitoare; șerpi și șopârle pot ataca puii, în unele regiuni
Statut de conservare	LC — risc scăzut la nivel global
Distribuție geografică	Europa, Africa și părți ale Asiei
Habitat	Terenuri deschise, însorite, cu maluri sau pante potrivite pentru galerii
Familie	Meropidae
Reproducere	O pontă anuală; frecvent 6–7 ouă

Dieta / Categorie: Insectivor / Aves
Pe ce continente se găsește: Europa Africa și Asia

Curiozități și fapte fascinante

Pregătește insectele cu ac. Le lovește și le freacă de suport înainte de înghițire.
Unele perechi au ajutoare. Alte păsări pot participa la hrănirea puilor.
Prietenii de drum pot rămâne împreună. Urmărirea cu senzori a documentat legături sociale păstrate de-a lungul migrației.
Galeriile rămân utile. După abandonare, pot oferi adăpost altor animale.

Recorduri și superlative

Un studiu publicat în 2018 a urmărit 29 de prigorii pe parcursul ciclului anual. Cercetătorii au descris o călătorie de aproximativ 14.000 km. Unele păsări au păstrat același grup pe drum și în afara sezonului de cuibărit.

Distanța se referă la păsările urmărite în acel studiu. Populațiile diferă prin trasee și locuri de iernare. În România, galeriile de cuibărit descrise de SOR au aproximativ 70–150 cm.

Caracteristici

Penajul combină brun-roșcat, galben, albastru și verde. O dungă neagră traversează zona ochilor, iar gâtul galben contrastează cu abdomenul albastru. Ciocul este lung și ușor curbat în jos.

La adult, penele centrale ale cozii depășesc restul cozii. Sexele seamănă mult, iar juvenilii au culori mai șterse. Silueta cu aripi lungi ajută la recunoașterea păsării în zbor.

Indiciu	Aspect
Gât	Galben, delimitat de o bandă întunecată.
Abdomen	Albastru sau albastru-verzui.
Cioc	Lung și ușor curbat.
Coada adultului	Pene centrale prelungite.

Obiceiuri și comportamente

Prigoriile se adună în grupuri și comunică prin chemări repetate. Vânează pornind de pe suporturi sau urmărind insectele în aer. Coloniile pot avea mai multe intrări de galerie într-un singur mal.

Cercetarea din 2018 arată că viața socială continuă și dincolo de cuibărit. Păsările urmărite puteau călători și căuta hrană împreună. Unele se reuneau după separări în timpul migrației.

Ajutorul la creșterea puilor apare la o parte dintre perechi. O pasăre suplimentară poate aduce insecte la cuib, alături de părinți.

Habitat și distribuție geografică

În sezonul de reproducere ocupă mai ales regiuni calde din Europa, nordul Africii și Asia. În România este răspândită de la Dunăre și Deltă până în zonele de deal.

Preferă terenuri deschise, însorite, cu insecte zburătoare. Pentru cuibărit folosește maluri și pante cu nisip sau argilă expusă. Galeriile sunt săpate în porțiunile potrivite ale solului.

Sosește de obicei la sfârșitul lui aprilie sau începutul lui mai și pleacă în august. Iernează în Africa de la sud de Sahara. Spre deosebire de pescărașul albastru, își caută hrana în principal în aer.

Dietă și metode de hrănire

Dieta include albine, viespi, bondari, libelule și alte insecte zburătoare. După captură revine frecvent pe un suport pentru a prelucra prada. Insectele cu ac sunt lovite și frecate înainte de a fi înghițite.

Un studiu din Murcia, Spania, a găsit variații ale dietei între colonii și etapele reproducerii. În condițiile analizate, impactul asupra stupinelor a fost redus și legat de disponibilitatea altor insecte.

Cercetări din Sardinia au măsurat separat consumul lucrătoarelor și al trântorilor. Aceste rezultate arată de ce impactul trebuie evaluat local. Prezența unei prigorii lângă stupi, singură, nu măsoară pierderile unei familii de albine.

Reproducere și ciclu de viață

Perechea sapă un tunel care se termină cu o cameră de cuibărit. Asemenea altor animale care folosesc vizuini și galerii, prigoria depinde de un substrat potrivit.

Ponta are frecvent 6–7 ouă, iar ambii adulți participă la clocit. BTO indică aproximativ 20 de zile de incubație. Puii sunt hrăniți cu insecte aduse în galerie.

Părăsesc cuibul la aproximativ o lună de la eclozare. Adulții continuă să îi hrănească până când deprind vânătoarea. În mod obișnuit este crescută o singură serie de pui anual.

Nume și istorie

Cuvântul apiaster este legat de latinescul apis, „albină”. Numele românesc „albinărel” descrie aceeași legătură cu hrana. Specia a fost descrisă de Linnaeus în 1758.

Aparține familiei Meropidae. Studiile moderne despre migrație folosesc senzori mici pentru a reconstitui deplasările și asocierea dintre indivizi.

Stare de conservare și amenințări

Prigoria este încadrată global la LC — risc scăzut. Conservarea coloniilor presupune păstrarea locurilor unde păsările sapă cuiburi și a zonelor bogate în insecte.

Conflictul cu apicultorii poate duce la persecutarea păsărilor. Studiile despre dietă și consum oferă o bază mai bună pentru evaluarea situației locale.

În perioada cuibăritului, urmărește colonia de la distanță. Excavarea, surparea sau blocarea intrărilor pot afecta direct ouăle și puii.

Prigoria: întrebări frecvente

Raspunsuri la intrebari populare legate de prigorie, albinărel

Prigoria mănâncă numai albine? Consumă și viespi, bondari, libelule și alte insecte zburătoare.
Cum consumă insectele cu ac? Le prelucrează pe un suport, prin lovire și frecare, înainte de înghițire.
Unde pleacă prigoriile din România? Iernează în Africa subsahariană, la sud de Sahara.
De ce sunt multe găuri într-un mal? O colonie poate cuprinde mai multe galerii de cuibărit apropiate.
Cine mai hrănește puii în afară de părinți? La unele cuiburi participă păsări ajutătoare.
Prigoriile afectează la fel toate stupinele? Impactul depinde de condițiile locale și de hrana alternativă; rezultatele unui studiu nu se aplică automat tuturor stupinelor.