Broasca râioasă Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Broasca râioasă se întoarce să se înmulțească în balta în care s-a născut.
• Ouăle sunt depuse în șiruri duble, lungi de câțiva metri, înfășurate pe plante.
• Negii nu se transmit oamenilor; credința că „faci negi” de la broască e falsă.
• Când se simte amenințată, se umflă și se ridică pe picioare ca să pară mai mare.

Caracteristici

Broasca râioasă are corpul lat, picioare scurte și pielea groasă, cu negi. Culoarea este cafenie, măslinie sau cenușie, uneori cu pete închise. Ochii au irisul arămiu și pupile orizontale.

În spatele ochilor are două glande mari, numite glande parotoide. Ele produc o secreție amară și toxică pentru multe animale. Femelele sunt mult mai mari decât masculii.

Obiceiuri și comportamente

Este activă mai ales noaptea și pe vreme umedă. Ziua stă ascunsă sub pietre, bușteni sau în galerii. Merge mai mult decât sare, cu pași greoi.

Primăvara devreme, mii de broaște râioase pornesc în aceeași noapte spre bălțile de reproducere. Masculii se agață de spatele femelelor și sunt purtați de ele până la apă. Iarna hibernează pe uscat, îngropate în pământ sau sub frunze.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în aproape toată Europa, în vestul Asiei și în nord-vestul Africii. Lipsește din Irlanda și din unele insule mediteraneene.

În România este comună de la câmpie până la munte. O găsești în păduri, livezi, grădini și parcuri, chiar departe de apă. Face parte din reptilele și amfibienii din România. În sudul și estul țării trăiește și broasca râioasă verde, o specie diferită, cu pete verzi.

Dietă și metode de hrănire

Hrana este formată din insecte, gândaci, furnici, melci fără cochilie, râme și păianjeni. Broasca prinde prada cu limba lipicioasă, care țâșnește din gură.

Pentru grădinari este un ajutor util, pentru că mănâncă mulți limacși. Mormolocii se hrănesc cu alge și resturi vegetale din apă.

Reproducere și ciclu de viață

Femela depune în apă câteva mii de ouă, în două șiruri gelatinoase, lungi de câțiva metri, prinse de plantele acvatice. Masculul le fecundează imediat.

Din ouă ies mormoloci mici și negri, care trăiesc în grupuri. După două-trei luni se transformă în broaște minuscule, de circa un centimetru, care ies pe uscat, adesea toate în aceleași zile. Doar o mică parte ajung la maturitate.

Nume și istorie

Numele științific Bufo bufo vine din latina veche, unde „bufo” însemna broască râioasă.

Numele românesc „râioasă” se leagă de aspectul pielii, care pare bolnavă de râie. Broasca râioasă apare în multe basme și superstiții, de obicei legată de vrăjitoare, deși este un animal folositor.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată cu risc scăzut (LC), dar în multe țări numărul broaștelor râioase scade.

Pericolele principale sunt drumurile care taie traseele de migrație, distrugerea bălților, pesticidele și peștii introduși în iazuri. În unele locuri, voluntarii le ajută să traverseze șoselele primăvara. Ca toți amfibienii sălbatici din România, broasca râioasă este ocrotită. Pentru alte specii, vezi broasca.