Șarpele de alun Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Șarpele de alun are pupile rotunde; vipera are pupile verticale, ca o fantă.
• Își omoară prada strângând-o în colaci, ca un șarpe constrictor mic.
• Puii se nasc vii, înveliți într-o membrană subțire, din care ies imediat.
• Solzii lui sunt netezi, de unde vine și numele englezesc, „smooth snake”.

Caracteristici

Șarpele de alun are corpul subțire și capul mic, puțin distinct de gât. Spatele este cafeniu, cenușiu sau roșcat, cu două rânduri de pete mici închise. Pe ceafă are adesea o pată închisă în formă de potcoavă.

O dungă închisă trece de la nări, prin ochi, până la colțul gurii. Solzii sunt netezi și lucioși, iar burta este cenușie sau roșcată.

Obiceiuri și comportamente

Este un șarpe discret, activ ziua, care stă mult ascuns sub pietre și printre ierburi. Se încălzește la soare dimineața, adesea parțial ascuns.

Dacă este prins, șuieră și mușcă repede, uneori fără să dea drumul. Mușcătura nu este veninoasă. Iarna hibernează în crăpături și galerii.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în aproape toată Europa, de la Peninsula Iberică și sudul Scandinaviei până în Rusia, și în vestul Asiei.

În România este răspândit de la dealuri până la munte, mai rar la câmpie. Preferă pantele însorite cu pietre, marginile de pădure și pajiștile cu tufe. Este unul dintre șerpii din România confundați cel mai des cu vipera.

Dietă și metode de hrănire

Hrana principală sunt șopârlele, inclusiv șopârlele de ziduri și năpârcile. Mai prinde șerpi mici, pui de șoarece și uneori insecte mari.

Prinde prada cu gura, apoi o strânge în colaci. Puii mănâncă mai ales șopârle tinere.

Reproducere și ciclu de viață

Împerecherea are loc primăvara. Ouăle se dezvoltă în corpul femelei, iar puii se nasc vii la sfârșitul verii, de obicei 2–15.

Puii au circa 15 cm lungime și sunt independenți imediat. Femelele nasc de obicei o dată la doi ani.

Nume și istorie

Numele științific Coronella austriaca înseamnă „coroniță austriacă”, după pata de pe ceafă și după locul unde a fost descrisă specia.

Numele românesc „de alun” vine probabil de la culoarea maronie, ca a alunelor, sau de la tufele de alun din habitatul lui.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată cu risc scăzut (LC), dar populațiile locale sunt fragile, pentru că șarpele are puțini pui și crește încet. În UE este strict protejat prin Anexa IV a Directivei Habitate.

Amenințările sunt distrugerea pajiștilor și a tufărișurilor, incendiile și uciderea din confuzie cu vipera comună. Cea mai simplă regulă e să lași orice șarpe în pace.