În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a
trăi, atât de important, încât - folosind un foarte mic artificiu poetic
- mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu
mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte.
Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam
singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele,
păsările, când se topeau zăpezile.