Armurile soldatilor din China antica

Primul joc de șah între spațiu și Pământ a fost jucat la 9 iunie 1970, folosind comunicarea radio.

Jocul dintre echipajul navei Soyuz-9 si centrul de control de la sol, s-a încheiat cu o remiză.

Groapa Marianelor este cea mai adâncă depresiune oceanică de pe Pământ, situată în vestul Oceanului Pacific, la est de Insulele Mariane. Cel mai adânc punct al său, Challenger Deep, atinge aproximativ 10.994 de metri sub nivelul mării, fiind mai adânc decât cel mai înalt munte de pe uscat, Muntele Everest (8.849 m).

Groapa Marianelor s-a format prin subducția plăcii tectonice a Pacificului sub placa filipineză, un proces geologic activ care duce la cutremure frecvente și la formarea insulelor vulcanice.

Această zonă extremă este un ecosistem unic, adăpostind organisme adaptate la presiuni incredibile și lipsa luminii. Printre creaturile descoperite aici se numără pești translucidți, crustacee gigantice și bacterii care se hrănesc cu substanțe chimice din rocile oceanice. Cercetările efectuate în Groapa Marianelor oferă informații valoroase despre limitele vieții pe Pământ și despre posibilitatea existenței vieții pe alte planete.

În 1971, S.U.A. a lasat un memorial pe Lună pentru fiecare astronaut care a murit în decursul explorării spațiale.

Această listă include chiar și cosmonauți ruși.

Aspectul albicios al limbii poate fi rezultatul unor factori inofensivi, dar și al unor afecțiuni mai grave.

Cauze frecvente ale limbii albicioase:

• Acumularea de resturi alimentare și bacterii – apare adesea din cauza unei igiene orale precare.
• Deshidratarea – scăderea producției de salivă favorizează depunerile albicioase.
• Consumul de lactate – poate lăsa o peliculă albă temporară pe limbă.

Afecțiuni care pot cauza modificări ale limbii:

• Candidoza orală – o infecție fungică ce determină apariția unor depozite albicioase pe limbă.
• Leucoplazia – o afecțiune caracterizată prin apariția unor pete albe, uneori precanceroase.
• Lichenul plan oral – o boală autoimună care provoacă leziuni albicioase pe limbă și mucoase.
• Scarlatina – provoacă o colorație albă inițială, urmată de o limbă roșie intens (limba zmeurie).

Dacă modificările persistă mai mult de două săptămâni, este recomandată o consultație medicală.

Oamenii nu pot digera iarba.

În ciuda faptului că fanaticii de sănătate susțin că grâul verde ajuta la digestie, oamenii ar avea de fapt nevoie de mai multe stomacuri pentru a-l digera, ca și vacile.

O afecțiune extrem de rară numită aglosie congenitală face ca unele persoane să se nască fără limbă. Aceasta afectează masticația, vorbirea și înghițirea.

Adaptarea acestor persoane include:

• Dezvoltarea unor modele alternative de vorbire, folosind buzele și cerul gurii.
• Modificarea regimului alimentar pentru a facilita înghițirea.
• Utilizarea terapiilor logopedice pentru a îmbunătăți comunicarea.

Deși aglosia congenitală este foarte rară, pacienții pot avea o viață normală cu ajutorul terapiilor specifice.

Agrișele sunt ideale pentru prepararea unor băuturi răcoritoare și sănătoase.

1. Suc natural de agrișe: Se prepară prin stoarcerea fructelor și filtrarea lichidului, oferind o băutură bogată în vitamina C.

2. Limonadă cu agrișe: Agrișele zdrobite pot fi combinate cu apă, lămâie și miere pentru o limonadă cu un gust revigorant.

3. Smoothie: Se pot combina cu iaurt, banane și miere pentru un smoothie cremos și plin de nutrienți.

4. Vin de agrișe: În unele regiuni, agrișele sunt fermentate pentru a produce un vin ușor și aromat.

5. Ceai de agrișe: Fructele uscate pot fi folosite pentru prepararea unui ceai cu efect tonic și antioxidant.

Aceste băuturi sunt o modalitate excelentă de a integra agrișele în dieta zilnică.

Clementinele pot fi consumate de către persoanele cu diabet, cu moderație, ca parte a unei diete echilibrate. Deși au un gust dulce, clementinele au un indice glicemic relativ scăzut, ceea ce înseamnă că nu provoacă o creștere bruscă a nivelului de zahăr din sânge.

Este important ca persoanele cu diabet să monitorizeze cantitatea de carbohidrați consumată și să discute cu medicul lor sau cu un nutriționist pentru a stabili o dietă personalizată.