În Grecia Antică, nou-născuții erau înfășați strâns în pânză pentru a le menține corpul drept și a preveni deformările membrelor. Această practică era comună și în alte civilizații, inclusiv în Roma Antică și Egipt.
Se credea că, prin această metodă, copilul va avea o postură mai bună și va fi mai puternic. În realitate, bebelușii au o flexibilitate naturală datorită cartilajelor lor moi, iar înfășarea nu este necesară pentru dezvoltarea corectă a oaselor.
Astăzi, înfășatul este folosit pentru calmarea bebelușilor, deoarece imită senzația de siguranță din uter. Totuși, trebuie făcut corect pentru a evita riscurile, cum ar fi displazia de șold.