Ce se mananca in nordul si sudul Chinei?

Oceanul Pacific găzduiește una dintre cele mai diverse ecosisteme marine din lume, oferind habitat pentru milioane de specii de pești, mamifere marine, corali și alte organisme.

Pacificul este renumit pentru recifele sale de corali, inclusiv Marea Barieră de Corali, cel mai mare ecosistem de corali de pe planetă. Aceste recife sunt esențiale pentru biodiversitate, adăpostind mii de specii de pești și nevertebrate.

De asemenea, Pacificul este casa unor specii emblematice, precum balena albastră, delfinii, țestoasele marine și rechinii-martor. Aceste specii sunt amenințate de poluare, pescuit excesiv și schimbările climatice.

Regiunea joacă un rol crucial și în ciclul global al carbonului, deoarece fitoplanctonul din Pacific absoarbe cantități semnificative de dioxid de carbon, contribuind la reglarea climei globale.

Mexicul a fost locul de dezvoltare a unor civilizații străvechi care au influențat profund istoria și cultura Americii Latine. Printre cele mai importante se numără:

1. Mayașii: Această civilizație a atins apogeul între anii 250-900 d.Hr. în Peninsula Yucatán, Belize și Guatemala. Sunt renumiți pentru realizările lor în astronomie, arhitectură și sistemul complex de scriere hieroglifică. Situri celebre includ Chichén Itzá, Tulum și Palenque.

2. Aztecii: Imperiul aztec (Mexica) s-a format în secolul al XIV-lea, având capitala la Tenochtitlán (actuala Ciudad de México). Ei erau războinici pricepuți și au creat un sistem politic complex. Celebrul Templo Mayor este un vestigiu important al culturii lor.

3. Olmecii: Considerată prima mare civilizație mesoamericană (aprox. 1200-400 î.Hr.), cultura olmecă este faimoasă pentru sculpturile uriașe ale capetelor din piatră și pentru influența asupra civilizațiilor ulterioare.

4. Zapotecii: Această cultură a prosperat în Oaxaca, având ca centru Monte Albán. Erau cunoscuți pentru arhitectura impresionantă și pentru primul sistem de scriere mesoamerican.

5. Teotihuacanii: Înainte de venirea aztecilor, Teotihuacán (aprox. 100 î.Hr. – 550 d.Hr.) a fost unul dintre cele mai mari orașe ale lumii, cu piramide impresionante, precum Piramida Soarelui și Piramida Lunii.

Aceste civilizații au lăsat în urmă moșteniri fascinante care continuă să atragă cercetători și turiști din întreaga lume.

Limba este alcătuită din mușchi striați acoperiți de un strat mucos și este împărțită în trei părți:

• Vârful limbii – partea anterioară, foarte mobilă.
• Corpul limbii – secțiunea mediană, esențială pentru vorbire și mestecat.
• Rădăcina limbii – partea posterioară, conectată la faringe.

Structura limbii conține și papile gustative, responsabile pentru detectarea gusturilor, de patru tipuri:

• Papile fungiforme – situate pe vârful limbii, detectează gusturile dulci.
• Papile filiforme – acoperă cea mai mare parte a limbii, dar nu au funcție gustativă.
• Papile circumvalate – dispuse în partea posterioară, responsabile pentru gusturile amare.
• Papile foliacee – situate pe marginile limbii, sensibile la gusturile acide.

În 1971, S.U.A. a lasat un memorial pe Lună pentru fiecare astronaut care a murit în decursul explorării spațiale.

Această listă include chiar și cosmonauți ruși.

Coaja de clementină, adesea aruncată, poate fi utilizată în diverse scopuri, datorită aromei sale intense și proprietăților sale benefice.

• Aromatizarea alimentelor: Coaja de clementină poate fi folosită pentru a aromatiza prăjituri, biscuiți, creme, înghețată, ceaiuri sau lichioruri.
• Curățarea casei: Coaja de clementină poate fi folosită pentru a crea un detergent natural pentru curățarea suprafețelor din bucătărie sau baie. De asemenea, poate fi folosită pentru a împrospăta aerul din încăperi.
• Îngrijirea pielii: Uleiul esențial de clementină are proprietăți antibacteriene și antifungice, fiind folosit în diverse produse cosmetice pentru îngrijirea pielii.
• Repelent natural pentru insecte: Mirosul de clementină poate ține la distanță insectele, cum ar fi țânțarii și muștele.

Pentru a utiliza coaja de clementină, o puteți usca și măcina, sau o puteți folosi proaspătă, răzuind partea exterioară a cojii.

Jocul de sah a început în India în timpul Imperiului Gupta, răspândindu-se în Imperiul Sassanid persan și apoi în Orientul Mijlociu, după ce musulmanii au cucerit Persia.

De acolo s-a răspândit în Europa și Rusia.

În Evul Mediu, socul era văzut ca o plantă magică, cu puteri protectoare și vindecătoare.

Motive pentru care era considerat magic:

• Protecție împotriva spiritelor rele – Se credea că plantarea unui soc lângă casă proteja locuința de spirite malefice.
• Folosire în ritualuri – Vrăjitorii și vindecătorii foloseau florile și fructele de soc în poțiuni pentru sănătate și protecție.
• Legenda arborelui sacru – Unele culturi credeau că sufletele strămoșilor locuiau în arborii de soc.

De asemenea, exista superstiția că tăierea unui arbust de soc fără a cere „permisiune” putea aduce ghinion.

În 1997, Pepsi a organizat un concurs pentru a câștiga o replică a casei Simpsons sau a castiga 75.000 USD. Câștigătoarea concursului (Barbara Howard) a ales banii.

Casa, care a costat 120.000 USD pentru a fi construită, a fost renovată pentru a arăta ca o casă normală și re-vândută.

Pe 20 iulie 1969, Neil Armstrong, comandantul misiunii Apollo 11, a făcut primii pași pe Lună, un eveniment istoric care a marcat o piatră de hotar în explorarea spațiului cosmic. Această realizare remarcabilă a fost posibilă datorită efortului extraordinar al:

• oamenilor de știință
• inginerilor
• și astronauților

care au dezvoltat tehnologii inovatoare și au depășit numeroase provocări. Programul Apollo, inițiat de președintele John F. Kennedy, a avut ca scop trimiterea unui om pe Lună înainte de sfârșitul deceniului 1960.

După mai multe misiuni pregătitoare, Apollo 11 a fost lansată pe 16 iulie 1969, având la bord pe Neil Armstrong, Buzz Aldrin și Michael Collins. După un zbor de patru zile, modulul lunar Eagle a aterizat pe Lună, permițându-le lui Armstrong și Aldrin să exploreze suprafața lunară timp de aproximativ două ore și jumătate.

Călătoria omului pe Lună a fost nu doar o realizare științifică, ci și un simbol al spiritului de explorare și al capacității umane de a depăși limitele.