Cocoșul de munte Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Masculul este de două ori mai mare decât femela.
• Iarna, cocoșul de munte poate supraviețui mâncând aproape numai ace de pin și molid.
• În timpul cântecului, masculul nu aude bine pentru câteva secunde.
• Iarna, pe degete îi cresc niște „franjuri” cornoase, care îl ajută să meargă pe zăpadă.

Caracteristici

Masculul are penajul negru-cenușiu, pieptul verde-metalic, sprâncene roșii și un cioc puternic, deschis la culoare. Coada lungă se poate desface ca un evantai.

Femela este mult mai mică și are penaj cafeniu-ruginiu, cu dungi și pete, care o ascunde bine pe cuib. Pieptul ei are o pată portocalie. Ambele sexe au picioarele acoperite cu pene.

Obiceiuri și comportamente

Primăvara, la sfârșitul nopții, masculii se adună în locuri numite „rotitori”. Acolo ridică coada, umflă gâtul și scot un cântec ciudat, din pocnituri, un sunet ca dopul scos din sticlă și un hârșâit.

Femelele vizitează rotitorul și aleg masculul. Masculii se pot lupta violent pentru locurile cele mai bune.

În restul anului, cocoșul de munte este discret și stă mult pe sol. Iarna petrece mult timp în copaci, unde se hrănește.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în pădurile de conifere din nordul Europei și Siberia. În Europa centrală și de sud a rămas mai ales în munți: Alpi, Pirinei, Carpați.

Este cea mai mare dintre păsările din România care trăiesc în pădurile de conifere. Trăiește în pădurile bătrâne de molid și amestec din Carpați, de obicei la peste 1000 m altitudine. Are nevoie de păduri liniștite, cu arbori bătrâni și poieni cu afiniș.

Dietă și metode de hrănire

Vara mănâncă frunze, flori, muguri și fructe, mai ales afine. Iarna se hrănește aproape numai cu ace de pin și de molid, pe care le digeră cu ajutorul unui intestin foarte lung.

Înghite pietricele, care îl ajută să macine hrana în stomac. Puii mănâncă la început multe insecte, mai ales furnici și omizi, bogate în proteine.

Reproducere și ciclu de viață

Femela face cuibul pe sol, o scobitură simplă, ascunsă sub ramuri joase sau lângă un trunchi. Depune de obicei 5–12 ouă și le clocește singură aproximativ patru săptămâni.

Puii pot merge și se hrănesc singuri imediat după ieșirea din ou. Femela îi conduce și îi încălzește. Pe vreme rece și ploioasă, mulți pui mor în primele săptămâni.

Nume și istorie

Numele științific Tetrao urogallus vine din latină: „tetrao” era numele unei păsări asemănătoare, iar „urogallus” poate fi tradus „cocoș sălbatic”.

În trecut, masculii erau trofee de vânătoare foarte căutate. Rotitul cocoșului de munte apare în multe povestiri de vânătoare din Carpați.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată global cu risc scăzut (LC), datorită populațiilor mari din Rusia și Scandinavia. În Europa centrală și de vest a dispărut din multe regiuni sau a devenit foarte rar.

Amenințările sunt tăierea pădurilor bătrâne, drumurile forestiere, deranjarea rotitorilor de către turiști și prădătorii favorizați de om. În Uniunea Europeană este inclus în Anexa I a Directivei Păsări, care cere protejarea habitatelor lui. Face parte din animalele protejate din România.