Coropișnița Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Femela îngrijește ouăle. Curăță și păzește camera de cuib.
• Galeria ajută cântecul. Camera de lângă intrare amplifică sunetul masculului.
• Poate zbura și înota. Viața subterană păstrează totuși rolul principal.
• Picioarele din față sunt unelte de săpat. Forma lată împinge pământul în lateral.

Recorduri și superlative

Coropișnița combină deplasarea prin sol cu zborul și înotul. Corpul alungit trece prin galerii înguste. Picioarele anterioare puternice pot deschide rapid un drum în pământ afânat.

Cântecul se aude mai ușor decât se vede animalul. Masculul produce sunetul prin frecarea aripilor anterioare. Forma galeriei îl ajută să fie auzit de femele.

Îngrijirea ouălor este o parte importantă a reproducerii. Femela păstrează camera și ouăle în condiții potrivite, apoi poate rămâne un timp cu nimfele.

Caracteristici

Corpul brun are peri fini și un aspect catifelat. Partea din față este robustă și protejată de un scut. Antenele și cele două prelungiri din spate ajută perceperea mediului apropiat.

Cele trei perechi de picioare au roluri diferite. Perechea anterioară este lățită și prevăzută cu prelungiri tari pentru săpat. Celelalte ajută deplasarea în galerie.

Adulții au aripi, iar cele posterioare sunt folosite la zbor. Nimfele seamănă cu adulții, dar sunt mai mici și au aripile nedezvoltate.

Obiceiuri și comportamente

Petrece cea mai mare parte a timpului în galerii. În timpul nopții poate ieși la suprafață sau se poate deplasa spre alte locuri. În sezonul rece coboară în sol.

Primăvara și la începutul verii, masculul emite un tril prelungit pentru atragerea femelelor. Dacă este deranjat, sunetul se poate opri. Activitatea depinde de temperatură și umiditate.

Galeriile sunt folosite pentru hrănire, adăpost și reproducere. Săparea aproape de suprafață poate deranja rădăcinile plantelor tinere. Urmele apar chiar dacă insecta rămâne ascunsă.

Habitat și distribuție geografică

Arealul include mari părți din Europa, nordul Africii și vestul Asiei. Specia preferă soluri pe care le poate săpa ușor. Umiditatea este importantă pentru viața subterană.

Pajiștile umede, malurile și șanțurile oferă habitate potrivite. Poate folosi și grădini ori terenuri cultivate. Zonele cu sol compactat sau foarte uscat oferă condiții mai dificile.

Dietă și metode de hrănire

Hrana include râme, larve și alte viețuitoare din sol. Consumă și rădăcini ori lăstari, fiind omnivoră. Proporția hranei diferă cu resursele disponibile.

În grădină, pagubele pot proveni atât din hrănire, cât și din săparea galeriilor. Puieții și plantele cu rădăcini fragile sunt mai expuse. În același timp, coropișnița consumă alte nevertebrate.

Prezența unui singur exemplar nu arată amploarea unei probleme. Identificarea urmelor și a plantelor afectate ajută evaluarea situației.

Reproducere și ciclu de viață

Femela construiește o cameră subterană și depune ouăle în ea. O pontă poate ajunge la câteva sute de ouă. Mama păzește și curăță cuibul în perioada de dezvoltare.

Eclozarea poate avea loc după aproximativ trei săptămâni, în condiții favorabile. Nimfele rămân inițial în apropierea cuibului. Ulterior își caută singure hrana.

Cresc prin mai multe năpârliri, fără stadiu de pupă. Dezvoltarea durează aproximativ 2–3 ani, în funcție de climă și sezon. Atât stadiile tinere, cât și adulții pot ierna în sol.

Nume și istorie

Linnaeus a descris specia în 1758, sub numele Gryllus gryllotalpa. Astăzi este încadrată în genul Gryllotalpa și familia Gryllotalpidae.

Denumirea engleză „mole cricket” înseamnă greier-cârtiță. Comparația descrie picioarele săpătoare și viața în galerii. Asemănarea cu o cârtiță rezultă din adaptarea la același mediu, deși animalele sunt foarte diferite.

Stare de conservare și amenințări

Evaluarea europeană o încadrează la LC — risc scăzut. În unele regiuni, populațiile au scăzut puternic. Situația locală diferă de încadrarea pentru întregul areal evaluat.

Drenarea zonelor umede, pesticidele și agricultura intensivă reduc habitatele potrivite. Uscarea sau compactarea solului poate afecta galeriile și cuiburile. În unele locuri, specia este urmărită prin ascultarea cântecului.

Păstrarea habitatelor umede și evitarea intervențiilor inutile susțin insectele din sol. Observarea cântecului de seară oferă informații despre prezența coropișniței fără săparea cuibului.