Cucuveaua Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Când e neliniștită, cucuveaua își mișcă tot corpul în sus și în jos, ca într-o reverență.
• Poate alerga pe sol după gândaci și râme.
• Pe monedele vechii Atene era bătută o cucuvea, simbolul zeiței Atena.
• În tradiția populară românească, cântecul ei era socotit semn rău.

Caracteristici

Cucuveaua are corpul îndesat, coada scurtă și aripi rotunjite. Penajul este cafeniu, cu pete albe pe cap și pe spate și dungi pe piept. Discul facial este mai puțin vizibil decât la alte bufnițe, iar urechile din pene lipsesc.

Masculul și femela arată aproape la fel. Ochii mari, galbeni, sunt așezați în față, ca la toate bufnițele, și îi permit să aprecieze bine distanțele.

Obiceiuri și comportamente

Este o pasăre sedentară: perechea rămâne tot anul în jurul aceluiași teritoriu. Vânează mai ales în amurg și noaptea, dar iese și ziua, mai ales când are pui.

Pândește de pe un loc înalt, apoi se lasă pe pradă. Strigătul obișnuit este un „chiuuu” jalnic, repetat, auzit mai ales primăvara.

Când e deranjată, se ghemuiește sau zboară jos, în valuri, până la următorul adăpost.

Habitat și distribuție geografică

Cucuveaua trăiește în mare parte din Europa, în Asia până în China și în nordul Africii. A fost adusă de oameni în Marea Britanie și în Noua Zeelandă, în secolul al XIX-lea.

În România este răspândită la câmpie și dealuri, în sate, ferme, livezi, cimitire și clădiri vechi. Evită pădurile dese și munții înalți. Este una dintre păsările din România legate strâns de așezările omenești.

Dietă și metode de hrănire

Hrana se schimbă după anotimp. Vara mănâncă multe insecte mari, precum gândaci și lăcuste, și râme. Iarna prinde mai des șoareci de câmp și alte rozătoare mici.

Uneori vânează păsări mici, broaște sau șopârle. Resturile nedigerate, ca oasele și blana, sunt eliminate pe gură sub forma unor ghemotoace numite borhoți.

Prin rozătoarele și insectele prinse, ajută agricultorii. Este una dintre păsările răpitoare de noapte cele mai mici din țară.

Reproducere și ciclu de viață

Cuibul este o cavitate: scorbură, gaură în zid, pod de casă sau vizuină în mal. Pasărea nu aduce material pentru cuib.

Femela depune de obicei 3–5 ouă albe, pe care le clocește aproximativ patru săptămâni. Masculul îi aduce hrană. Puii părăsesc cuibul după circa o lună, dar mai sunt hrăniți de părinți câteva săptămâni.

O pereche crește, de regulă, un singur rând de pui pe an.

Nume și istorie

Numele științific Athene noctua înseamnă „Atena de noapte”. Pasărea era asociată cu zeița Atena și cu orașul Atena, iar imaginea ei apărea pe monedele de argint numite tetradrahme.

De aici vine legătura bufniței cu înțelepciunea. Astăzi, o cucuvea apare și pe moneda grecească de un euro.

În satele românești, cântecul cucuvelei lângă casă era privit ca prevestire rea. Este o superstiție, iar pasărea este de fapt folositoare.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată global cu risc scăzut (LC). În unele țări din vestul Europei, numărul cucuvelelor a scăzut mult în ultimele decenii.

Cauzele principale sunt dispariția arborilor bătrâni cu scorburi, renovarea clădirilor vechi, folosirea pesticidelor și traficul rutier. Cuiburile artificiale montate în livezi au ajutat populațiile locale.

Ca toate bufnițele, cucuveaua este ocrotită în România.