Bufnița polară Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Masculii bătrâni sunt aproape complet albi, iar femelele au multe pete negre.
• O bufniță polară poate mânca peste o mie de lemingi într-un an.
• Picioarele sunt acoperite cu pene până la gheare, ca niște papuci.
• Hedwig, bufnița lui Harry Potter, este o bufniță polară.

Caracteristici

Bufnița polară este una dintre cele mai mari bufnițe. Are capul rotund, fără smocuri de pene, ochi galbeni și cioc negru, aproape ascuns în pene.

Masculii devin tot mai albi odată cu vârsta. Femelele și tinerii au dungi și pete negre-cafenii, care îi ascund pe cuibul de pe sol, printre pietre și zăpadă. Penele dese, inclusiv pe picioare, o apără de frig.

Obiceiuri și comportamente

Spre deosebire de cele mai multe bufnițe, vânează ziua, mai ales în amurg și în zori. Stă nemișcată pe o movilă sau un stâlp și pândește, apoi zboară jos deasupra solului.

Iarna, unele bufnițe polare rămân în nord, iar altele migrează spre sud. În unii ani, numeroase exemplare ajung până în sudul Canadei și în nordul Statelor Unite, uneori chiar pe aeroporturi, care seamănă cu tundra.

Habitat și distribuție geografică

Specia cuibărește în tundra arctică din Alaska, Canada, Groenlanda, Scandinavia și Rusia. Iarna se mută parțial spre sud, în câmpii și pe coaste.

În România este o apariție foarte rară, cu observații ocazionale în ierni deosebite. Face parte din animalele polare și din păsările răpitoare.

Dietă și metode de hrănire

Hrana principală sunt lemingii. Mai prinde șoareci de câmp, iepuri polari, păsări de apă și pești.

Prada mică este înghițită întreagă. În anii cu mulți lemingi, bufnițele polare cresc mulți pui. În anii slabi, unele perechi nici nu cuibăresc.

Reproducere și ciclu de viață

Cuibul este o scobitură simplă pe o movilă din tundră, de unde femela vede împrejurimile. Femela depune 3–11 ouă, la câte două zile distanță, și le clocește circa o lună.

Puii ies din ou pe rând, așa că au vârste diferite. Masculul aduce hrana, iar femela o împarte. Părinții atacă vulpile și chiar oamenii care se apropie de cuib.

Nume și istorie

Numele științific Bubo scandiacus înseamnă „bufnița din Scandinavia”. Mult timp specia a fost pusă într-un gen separat, Nyctea, dar studiile genetice au arătat că este rudă apropiată cu buha.

Bufnița polară este pasărea oficială a provinciei Québec din Canada.

Stare de conservare și amenințări

Din 2017, specia este evaluată ca vulnerabilă (VU), pentru că studiile au arătat că populația este mai mică decât se credea și în scădere.

Amenințările sunt schimbările climatice, care strică ciclurile lemingilor și stratul de zăpadă, coliziunile cu mașinile, avioanele și liniile electrice. Este rudă cu bufnița obișnuită.