Pârșul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Pârșul poate hiberna șapte luni sau mai mult, adesea îngropat în pământ.
• Dacă este prins de coadă, pielea cozii se poate desprinde, iar animalul scapă.
• În anii fără jir și semințe, mulți pârși nu se înmulțesc deloc.
• Romanii îi țineau în vase de lut numite „gliraria” și îi îngrășau cu nuci.

Caracteristici

Pârșul are blana cenușie, moale, burta albă și o coadă lungă și stufoasă. Ochii sunt mari și negri, înconjurați de un cerc închis la culoare, iar urechile sunt mici și rotunde.

Degetele au pernițe care îl ajută să se cațăre și să sară din creangă în creangă. Înainte de hibernare, greutatea lui poate crește aproape de două ori.

Obiceiuri și comportamente

Pârșul este activ noaptea și petrece mult timp în coroanele copacilor. Ziua doarme în scorburi, în cuiburi făcute din frunze sau în cutii pentru păsări.

Uneori intră în podurile caselor și cabanelor, unde face zgomot noaptea. Toamna se retrage în galerii din pământ sau în crăpături și hibernează până primăvara târziu.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în Europa continentală, de la Franța și nordul Spaniei până în Rusia, Caucaz și nordul Iranului. În Anglia a fost introdusă în anul 1902.

În România este răspândit în pădurile de fag și stejar de la deal și munte, mai ales unde sunt arbori bătrâni cu scorburi. Face parte din mamiferele din România și din rozătoare.

Dietă și metode de hrănire

Pârșul mănâncă mai ales hrană vegetală: jir, alune, ghinde, castane, semințe, fructe, muguri și flori. Mai prinde insecte și poate mânca ouă sau pui de păsări.

Toamna mănâncă intens ca să adune grăsime pentru iarnă. Poate roade scoarța unor copaci tineri și fructele din livezi.

Reproducere și ciclu de viață

Pârșii se înmulțesc vara, doar în anii în care pădurea promite multe semințe. Femela naște de obicei 4–6 pui, orbi și fără păr, într-un cuib din scorbură.

Puii stau cu mama aproximativ o lună și jumătate. Ei trebuie să adune destulă grăsime până toamna ca să supraviețuiască primei ierni.

Nume și istorie

Numele științific Glis glis vine din latina „glis”, numele folosit de romani pentru acest animal. În engleză se numește „edible dormouse”, adică „pârșul comestibil”.

În Slovenia, vânătoarea de pârși are o tradiție veche, iar căciulile din blana lor făceau parte din portul popular. Pârșul este rudă cu alunarul, o rozătoare mai mică din aceeași familie.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată cu risc scăzut (LC). În unele țări europene este protejată, iar în altele este vânată.

Amenințările principale sunt tăierea pădurilor bătrâne și pierderea arborilor cu scorburi. Cutiile de cuibărit și păstrarea copacilor bătrâni ajută. Ca și veverița, are nevoie de păduri cu multe semințe.