Mugurarul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Perechile de mugurari rămân împreună tot anul.
• În perioada cuibăritului, adulții au în gură două pungi în care duc semințe pentru pui.
• Cântecul este slab și scârțâit, dar chemarea, un fluierat moale „diu”, se aude bine.
• Iarna, în România pot apărea mugurari mai mari, sosiți din nordul Europei.

Caracteristici

Mugurarul are corpul rotund și gâtul scurt. Masculul are obrajii și pieptul roșu-trandafiriu, spatele cenușiu și creștetul negru. Femela are aceleași desene, dar pieptul e cafeniu cu nuanțe roz.

Aripile negre au o bandă albă, iar crupionul este alb și se vede bine în zbor. Puii nu au creștet negru în primele luni.

Obiceiuri și comportamente

Este o pasăre liniștită și discretă, care stă mult în frunziș. Perechile se deplasează împreună și comunică prin fluierături moi.

Nu formează stoluri mari. Iarna se adună cel mult în grupuri mici, adesea de câteva perechi. Mugurarul se apropie de case și grădini când găsește hrană.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în Europa și în Asia temperată, până în Kamceatka și Japonia. Populațiile din nord se deplasează parțial spre sud iarna.

În România cuibărește mai ales în pădurile de deal și munte, în special în cele de conifere. Iarna coboară în livezi, parcuri și grădini de la câmpie. Este una dintre păsările care iernează în România ușor de recunoscut.

Dietă și metode de hrănire

Hrana principală sunt semințele copacilor și ierburilor, precum cele de frasin, mesteacăn, urzică și păpădie. Mănâncă și fructe de pădure, scorușe și boabe.

Primăvara, când semințele lipsesc, consumă mugurii pomilor fructiferi. În trecut, în unele livezi era considerat dăunător din acest motiv.

Puii sunt hrăniți cu semințe și cu insecte mici, aduse în pungile din gura părinților.

Reproducere și ciclu de viață

Cuibul este o cupă lejeră din rămurele subțiri, căptușită cu rădăcini fine. Este așezat într-un tufiș des, un gard viu sau un conifer tânăr.

Femela depune de obicei 4–6 ouă albăstrui cu pete și le clocește circa două săptămâni. Ambii părinți hrănesc puii, care zboară după 15–17 zile. Pot exista două rânduri de pui într-un an.

Nume și istorie

Numele științific Pyrrhula pyrrhula vine din grecescul „pyrrhos”, care înseamnă „roșu ca flacăra”, după pieptul masculului.

Numele românesc „mugurar” arată obiceiul de a mânca muguri. Mugurarul este o rudă a cintezei și a sticletelui.

Stare de conservare și amenințări

Specia are o populație foarte mare și este evaluată global cu risc scăzut (LC). În unele țări din vestul Europei, numărul mugurarilor a scăzut odată cu dispariția gardurilor vii.

Păstrarea tufișurilor, a pomilor bătrâni și a arbuștilor cu fructe ajută această specie. În România, mugurarul este ocrotit, iar capturarea lui este interzisă.