Peștele-leu Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• O femelă poate depune circa două milioane de icre pe an.
• Peștii-leu au ajuns în Mediterana prin Canalul Suez și se întâlnesc astăzi și pe coastele Greciei.
• Veninul doare foarte tare, dar înțepăturile sunt rar mortale pentru oameni.
• În Caraibe și Florida se organizează concursuri de pescuit al peștilor-leu, pentru a le reduce numărul.

Caracteristici

Peștele-leu are corpul acoperit cu dungi verticale roșii, maronii sau negre pe fond alb sau crem. Înotătoarele pectorale sunt foarte mari, ca niște evantaie, iar țepii de pe spate sunt lungi și subțiri.

Deasupra ochilor și pe bot are mici prelungiri de piele, ca niște tentacule. Culorile vii avertizează prădătorii că peștele este veninos.

Obiceiuri și comportamente

Peștele-leu este activ mai ales în amurg și noaptea. Ziua stă ascuns în crăpături, sub corali sau în epave.

Vânează încet, apropiindu-se de pradă cu înotătoarele desfăcute, care o încolțesc. Apoi o înghite dintr-o singură mișcare rapidă. Se apără ținând țepii veninoși îndreptați spre atacator.

Habitat și distribuție geografică

Peștii-leu sunt originari din recifele Oceanului Indian și Pacific. Din anii 1980, exemplare eliberate din acvarii au întemeiat populații pe coasta estică a Statelor Unite, apoi în Caraibe și Golful Mexic.

În Mediterana a ajuns prin Canalul Suez o specie înrudită, Pterois miles, care s-a răspândit spre Cipru, Turcia, Grecia și Italia. Face parte din animalele din ocean cu cel mai mare impact invaziv.

Dietă și metode de hrănire

Peștele-leu mănâncă pești mici, puii de pește ai recifului, creveți și crabi. Poate înghiți pradă de până la jumătate din lungimea lui.

În zonele unde este invaziv, peștii locali nu îl recunosc ca pe un prădător și nu fug. Astfel, peștii-leu pot reduce mult numărul peștilor mici de pe un recif.

Reproducere și ciclu de viață

Peștii-leu se înmulțesc tot anul în apele calde. Femela eliberează icrele într-o masă gelatinoasă care plutește, iar curenții o duc departe.

O singură femelă poate depune circa două milioane de icre pe an. Acest lucru explică de ce specia s-a răspândit atât de repede în regiuni noi.

Nume și istorie

Numele științific Pterois vine din grecescul „pteron”, care înseamnă „aripă” sau „pană”, după înotătoarele lungi. Numele „pește-leu” vine de la înotătoarele desfăcute ca o coamă.

În engleză i se mai spune „turkeyfish”, „peștele-curcan”, pentru că înotătoarele amintesc de coada desfăcută a unui curcan.

Stare de conservare și amenințări

În arealul natural, peștii-leu sunt evaluați cu risc scăzut (LC). Problema principală este răspândirea lor în afara arealului, unde afectează recifele și pescuitul.

Scafandrii și pescarii îi prind pentru a le reduce numărul, iar carnea lor este comestibilă dacă țepii sunt îndepărtați cu grijă. Sunt printre cele mai cunoscute animale veninoase din mare.