Peștele-lună Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• O femelă poate avea circa 300 de milioane de icre, mai mult decât orice alt vertebrat cunoscut.
• Puiul abia ieșit din icră are câțiva milimetri, iar adultul poate fi de milioane de ori mai greu.
• Stă culcat pe o parte la suprafață, probabil ca să se încălzească după scufundările în apă rece.
• Păsările marine și peștii curățitori îi îndepărtează paraziții de pe piele.

Caracteristici

Peștele-lună are corpul înalt, turtit lateral, cu pielea groasă, aspră și cenușie-argintie. Înotătoarea dorsală și cea anală sunt foarte lungi și se mișcă împreună, ca niște vâsle.

În locul cozii are un pliu larg, numit clavus, folosit ca o cârmă. Gura este mică, cu dinții uniți într-un fel de cioc.

Obiceiuri și comportamente

Peștele-lună înoată mișcând alternativ înotătoarele de sus și de jos. Pare lent, dar se scufundă des la sute de metri după hrană.

După scufundări, iese la suprafață și stă pe o parte, la soare. Acest obicei i-a dat numele englezesc, „ocean sunfish”, adică „peștele soarelui”. Pe piele are mulți paraziți, pe care îi curăță păsări și pești mici.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în apele tropicale și temperate din toate oceanele, inclusiv în Atlantic și în Marea Mediterană. Nu trăiește în Marea Neagră.

Petrece cea mai mare parte a timpului în larg, departe de țărm. Este unul dintre cele mai ciudate animale din ocean.

Dietă și metode de hrănire

Hrana principală sunt meduzele și alte animale gelatinoase, precum salpele. Mai mănâncă pești mici, larve, crustacee și calmari.

Meduzele au puține substanțe hrănitoare, așa că peștele-lună trebuie să mănânce cantități foarte mari. Pungile de plastic care plutesc pot fi confundate cu meduzele și înghițite.

Reproducere și ciclu de viață

Peștele-lună depune un număr uriaș de icre mici, direct în apă. Doar foarte puține ajung adulți.

Puii seamănă la început cu niște stele mici, cu țepi, care dispar pe măsură ce cresc. Creșterea este foarte rapidă: în captivitate, un exemplar a câștigat peste 300 kg în circa un an.

Nume și istorie

Numele științific Mola vine din latină și înseamnă „piatră de moară”, după forma rotundă și culoarea cenușie a peștelui.

Recordul de greutate de 2744 kg aparține unei specii înrudite, Mola alexandrini, care este cel mai greu pește osos măsurat vreodată.

Stare de conservare și amenințări

Peștele-lună este evaluat ca vulnerabil (VU). Amenințarea principală este capturarea accidentală în plasele și pe cârligele de pescuit, unde ajunge în număr mare.

Deșeurile de plastic, confundate cu meduzele, și coliziunile cu navele îl afectează și ele. În unele țări din Asia este pescuit pentru carne. Face parte dintre peștii care merită protejați.