Cărăbușul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Masculul are șapte lamele la fiecare antenă. Femela are șase, de obicei mai mici.
• Adultul poate apărea și în aprilie. Vremea caldă devansează ieșirea din sol.
• Larva este curbată ca litera C. Are cap brun și trei perechi de picioare.
• Vârful abdomenului nu este un ac. Aspectul său ascuțit poate induce în eroare.

Recorduri și superlative

La adult, perioada activă durează doar aproximativ 5–6 săptămâni. Înaintea ei, insecta trece prin ani de dezvoltare subterană. Cea mai mare parte a vieții rămâne astfel ascunsă.

În unele regiuni apar ani cu foarte mulți adulți. Fenomenul este legat de dezvoltarea sincronizată a unei generații. Ritmul diferă cu temperatura și populația, de obicei fiind de trei sau patru ani.

Caracteristici

Corpul robust are elitre brun-roșcate, adică aripi întărite care acoperă aripile de zbor. Pe laturile abdomenului se observă triunghiuri albe. Partea inferioară poartă peri fini.

Antenele au lamele cu receptori pentru miros. Masculii le deschid pentru a detecta semnale din mediu, inclusiv cele ale femelelor. Capul și partea din față a toracelui sunt închise la culoare.

Larva alb-gălbuie are corp moale și cap bine întărit. Se deplasează prin sol cu ajutorul picioarelor. Aspectul asemănător al multor larve cere atenție la identificare.

Obiceiuri și comportamente

Adulții zboară mai ales spre seară, când este cald. Bâzâitul puternic îi poate face ușor de remarcat. Ajung uneori la ferestre și lămpi, fiind atrași de lumină.

În arbori, caută frunze și parteneri. Femelele revin la sol pentru depunerea ouălor. Larvele se deplasează la adâncimi diferite în funcție de anotimp și de condițiile solului.

Habitat și distribuție geografică

Cărăbușul de mai este răspândit în Europa. Folosește un amestec de terenuri cu sol potrivit și vegetație care hrănește adulții. Pajiștile, livezile, parcurile și marginile de pădure oferă astfel de condiții.

Poate apărea și în grădini. Adulții și larvele ocupă părți diferite ale aceluiași peisaj. Schimbarea solului sau a vegetației le poate afecta dezvoltarea.

Dietă și metode de hrănire

Larvele consumă rădăcinile ierburilor și ale altor plante. Când sunt foarte numeroase, pot afecta pajiști și culturi. Plantele cu rădăcini deteriorate pot crește slab sau se pot usca.

Adulții consumă frunze, inclusiv de stejar, fag și pomi fructiferi. Hrănirea din coroane susține perioada de reproducere. Cărăbușul este astfel unul dintre erbivorele care folosesc hrana vegetală în toate stadiile active.

Larvele albe găsite în compost pot aparține altor gândaci. Unele consumă materie vegetală moartă și ajută descompunerea. Identificarea precedă orice măsură de control.

Reproducere și ciclu de viață

Femela depune zeci de ouă în sol. Larvele cresc prin năpârliri și trec mai multe ierni sub pământ. Durata dezvoltării depinde de climă și hrană.

Larva matură formează o pupă, în care corpul se transformă. Adultul rezultat rămâne în sol până la primăvara următoare. Succesiunea ou–larvă–pupă–adult este o metamorfoză completă.

În regiunile mai calde, ciclul durează frecvent trei ani. În cele mai reci, se poate prelungi la patru ani. Vremea favorabilă influențează și ziua ieșirii la suprafață.

Nume și istorie

Specia a fost descrisă de Linnaeus în 1758. Aparține familiei Scarabaeidae, care include numeroși gândaci cu antene lamelate. Numele său științific este Melolontha melolontha.

Denumirea „de mai” amintește de perioada în care adulții sunt observați des. Alte specii numite cărăbuși apar mai târziu sau au dimensiuni diferite. De exemplu, cărăbușii de iunie sunt în general mai mici.

Stare de conservare și amenințări

Cărăbușul de mai rămâne răspândit, deși abundența diferă între regiuni și ani. Evaluarea germană îl consideră neamenințat. Această încadrare națională nu descrie automat fiecare populație europeană.

Insecticidele și transformarea habitatelor pot reduce populațiile. Larvele și adulții sunt hrană pentru păsări și alte animale. O evaluare a pagubelor trebuie să distingă specia și numărul real al larvelor.

În grădină, observarea insectelor și păstrarea unei vegetații variate susțin relațiile naturale dintre pradă și prădători. Un cărăbuș izolat lângă lumină poate fi lăsat să plece.